Gând CXXVIII

•September 15, 2014 • Leave a Comment

De îndată ce renaști în proprii tăi ochi, mori în ochii celor ce iubeau să asiste la vigoarea hoitului ce erai, căci oamenii sunt sadici și necrofili – se hrănesc cu durerea și moartea celorlalți, stăpânindu-și astfel propriile descompuneri…

Transfigurări

•September 15, 2014 • Leave a Comment

Am cunoscut și viața, și moartea! Și speranța, și deznădejdea! Și extazul, și agonia! Din fericire, am reușit să păstrez la loc sigur un zâmbet timid. Pe măsură ce timpul a trecut, am învățat să îl cultiv tot mai mult, să am grijă de el, să îi dau (re)naștere chiar și în condiții improprii… Noroc că a avut cine să îmi aducă aminte că pot să zâmbesc!

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Citate Emil Cioran (III)

•September 14, 2014 • 2 Comments

“Funcţia ochilor nu este de a vedea, ci de a plânge; şi pentru a vedea cu adevărat, trebuie să-i închidem: e condiţia extazului.” – “Tratat de descompunere”

“Golul inimii în faţa golului timpului: două oglinzi reflectându-şi absenţa faţă-n faţă, una şi aceeaşi imagine a nimicniciei.” – “Tratat de descompunere”

“Omul e un animal metafizic prin putreziciunea pe care o adăposteşte în sine”. – “Tratat de descompunere”

“Tulburările organelor determină fecunditatea spiritului; cel ce nu-şi simte trupul nu va fi niciodată în măsură să conceapă un gând viu.” – “Tratat de descompunere”

“De fiecare dată când mă chinuie Timpul, îmi spun că unul dintre noi trebuie să sară în aer, că nu e posibil să continuăm la nesfârşit această crâncenă înfruntare…” – “Despre neajunsul de a te fi născut”

“Singurele momente la care mă gândesc consolat sunt cele în care am dorit să nu însemn nimic pentru nimeni, în care am roşit la gândul de a lăsa cea mai mică urmă în memoria oricui ar fi.” – “Despre neajunsul de a te fi născut”

“Orice mizantrop, oricât ar fi de sincer, ne aminteşte din când în când de acel bătrân poet, ţintuit la pat şi cu totul uitat, care, furios pe contemporanii săi, decretase că nu mai voia să-l primească pe nici unul. Soţia lui, din milă, se ducea să sune din când în când la uşă…” – “Despre neajunsul de a te fi născut”

“Nopţile în care dormim sunt ca şi cum n-ar fi. În memoria noastră nu rămân decât acelea în care n-am închis ochii. Noapte înseamnă noapte albă.” – “Despre neajunsul de a te fi născut”

“Omul acceptă moartea, dar nu ceasul morţii. Să mori oricând, numai când trebuie să mori nu!” – “Despre neajunsul de a te fi născut”

“Numai Dumnezeu are privilegiul să ne abandoneze. Oamenii nu pot decât să-ţi întoarcă spatele.” – “Despre neajunsul de a te fi născut”

“Ţi-ai dori uneori să fii canibal, nu atât din plăcerea de a-l devora pe cutare sau cutare, cât din aceea de a-l vomita.” – “Despre neajunsul de a te fi născut”

“Ceea ce ştiu la şaizeci de ani ştiam la fel de bine la douăzeci. Patruzeci de ani ai unei inutile munci de verificare…” – “Despre neajunsul de a te fi născut”

 

Gând CXXVII

•September 12, 2014 • 4 Comments

Obsesia sinucigaşului nu este să se nimicească, ci să se vindece – de o naştere nesolicitată, de clandestinitatea propriei sale existenţe.

Lucruri mărunte care contează și ne fac să ne simțim mari

•September 9, 2014 • 5 Comments

Auzisem și citisem despre autism, însă nu ajunsesem să văd niciodată îndeaproape ce înseamnă cu adevărat. Începând de ieri, am pornit la drum într-un mini-voluntariat la un centru de copii cu autism. Nu știam ce să cred, la ce să mă aștept. Nu îi cunoșteam pe copii. Îmi era teamă să nu mă respingă. Ajuns acolo, am avut parte de surprize minunate.

Primul copil cu care am interacționat, la invitația mea de a da mâna cu el, mi-a sărit în brațe.

După aceea, o fetiță cu un zâmbet timid a intrat pe ușă. M-am dus să o întâmpin și m-a luat imediat de mână. Nu ratează nicio ocazie să (încerce) să ne ia în brațe, pe mine, dar și pe colegii mei. Zic să încerce, pentru că nu este ok să o răsfățăm prea mult cu aceste “recompense”.

O altă fetiță, o mogâldeață cu obraji pufoși, adoră să cânte și să danseze. Imediat cum îi punem piesa preferată, începe să se unduiască, să dea din șolduri, din picioare și din mâini, de parcă ar fi o adevărată divă.

Un băiat, un pic reticent față de mine inițial, mi-a acceptat până la urmă invitația de a ne juca de-a avionul. L-am luat în brațe și am zburat cu el prin toată încăperea. După vreo 3-4 ture, striga entuziasmat că mai vrea…

Sunt momente mărunte, mici, dar care ne fac să ne simțim oameni cu adevărat mari. În asemenea clipe, ne dăm seama că viața reprezintă mult mai mult decât ceea ce cunoaștem noi…

Mă gândesc, oare dacă acei copii au puterea să zâmbească, să fie naturali, să cânte, să danseze, să ne pupe, să ne ia în brațe….noi de ce continuăm să ne bălăcim în noroi, ca niște oameni mari ce suntem?!…

Elucubraţii târzii

•September 8, 2014 • Leave a Comment

Cu glasul şi gândurile înecate în lacrimi, mă roagă să-mi revin, să nu cedez, să lupt. Marasmul mă îmbrăţişează puternic, precum braţul neantului, iar de nicăieri, revin la suprafaţă tenebre pe care credeam că le-am călcat de mult în picioare. Renunţarea poartă în seara asta o rochie elegantă – îmi face avansuri precum cea mai josnică prostituată. Mă simt mizerabil. Sterp. Frivol. Gol. Plumburiu. Cancerigen-gălbui-purpuriu. Dezabuzat şi deleter. Mă apropii tot mai mult de Bacovia, de Cioran….

Regret, dar nu rezolv nimic. Vituperez destinul, dar destinul nu există – e doar eufemismul celor invinşi…. Aş vrea să mă pierd în alcoolul unei uitări universale, să mă reculeg pe partea cealaltă a cortinei, în adâncul celor mai întunecate culise…

Am obosit!

Gând CXXVI

•September 5, 2014 • Leave a Comment

În fond, viaţa este boala supremă, prima şi ultima; o cărăm în spate, din prima clipă a existenţei, până în clipa în care devenim complet indiferenţi…. Nu ne vindecăm niciodată – doar renunţăm la luptă.

Provocare – 7 cărți citite, de recitit

•September 4, 2014 • 5 Comments

Enumerați 7 cărți pe care le-ați citit de-a lungul vieții și pe care doriți să le recitiți!

Eu zic așa:

Emil Cioran – Caiete, vol 1

                    Caiete, vol 2

                    Caiete, vol 3

                    Pe culmile disperării

                    Despre neajunsul de a te fi născut

Agatha Grigorescu-Bacovia – Bacovia

Robert Elliot Burns – Sunt un evadat

 

M-am apucat relativ târziu de citit, așa că nu am avut timp să citesc zeci/sute/mii de cărți. Am încercat totuși să mă mențin pe un anumit făgaș… După cum se vede, Cioran este “the man” :)

 

Așadar, care sunt cele 7 cărți pe care voi le-ați citit și vreți să le recitiți?

 

My kind of inspiration…

•September 3, 2014 • Leave a Comment

O fotografie realizată la Cetățuia, în Brașov, în primăvară…
Cam asta mă inspiră. Cam astfel văd eu lumea, când scriu. Cam astfel funcționez.
Nu pot scrie cu privirea înecată în color…

[Abia când am privit imaginea pe calculator mi-am dat seama că pe o creangă se află un porumbel. Și mai bine! Un plus de dramatism...]

(Pe blogul de fotografie nu am mai avut de mult activitate, însă puteți vedea această fotografie și acolo)

 
Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 693 other followers

%d bloggers like this: