Motive pentru care uneori devin antisocial, bolnav etc

•August 20, 2014 • Leave a Comment

Nesimțirea, prostia, tupeul meltenesc, birocrația exagerată, ipocrizia, copiii îndobitociți și cretinizați, care visează doar sânge, capete sparte, iphone-uri și alte prostii, știrile de la ora 5, mass-media în general, pițipoancele, cocalarii, semidocții (mai ales dacă sunt și insolenți…), cozile, aglomerația, jungla din mijloacele de transport în comun, barbaria gândurilor “umanilor”, paradoxurile sociale, mulțimile strânse să susțină o cauză care le este indusă forțat, cauză pe care în realitate nimeni din mulțime nu o cunoaște, adolescenții, care cică sunt viitorul țării (mi-e frică de viitor, sincer), indiferența, prejudecățile, … , +infinit

 

 

Nimicnicia unor oase putrezite, roase de urât

•August 20, 2014 • 6 Comments

Uneori, pe străzi umblă saci plini de oase putrezite, roase de un urât atât de crunt, încât îți vine să te nimicnicești pe loc. Să uiți, ba nu!, să nu fi știut niciodată că în lume există astfel de structuri motorii ce se erijează adesea în oameni…

Și-mi vine uneori să iau sacii ăștia, să arunc toate oasele putrezite pe asfaltul indiferent și să le rup în milioane de bucățele ce s-ar transforma apoi în praf…

Uneori, nimicnicia unor oase putrezite, roase de urât, mă face să mă înconjor de neant.

Mă simt atât de putred uneori!

 

 

 

Sursa imaginii: Pinterest.com

Azi nu a fost o zi așa bună pentru conștiință…

•August 17, 2014 • 4 Comments

“Am o oboseală psihică parcă de neclintit

și-o durere de cap continuă cu care m-am obișnuit”……

 

 

“E o lume ciudată, nu poți scăpa,

clovnii ăștia parșivi îți vor inima,

oricine-ai fi, ei te urmăresc din decor,

asta e viața ta, dar tu trăiești în lumea lor“…..

Dacă nu avem voie să facem greșeli, cum ar trebui să știm ce înseamnă durerea unui eșec?!

•August 17, 2014 • 8 Comments

E ok, mă consolez cu gândul că paguba e reprezentată doar de bani… Bineînțeles, dacă e greșit să fac greșeli, dacă este ceva condamnabil, îmi voi săpa singur o groapă cât să intru în ea până la brâu și voi aștepta cu smerenie să văd cine aruncă prima piatră. Și pe-a doua, și pe-a treia…

Da, am greșit că am ignorat sfaturile celor din jur. Ale mamei, ale tatălui, ale iubitei, ale bunicii… Dar nu consider că le-am ignorat, totuși. Eram conștient de ceea ce spuneau ei, eram conștient că poate țepele au fost și vor mai fi, dar am vrut să mă conving singur, să dau singur cu capul de pragul de sus, nu să învăț din benzi desenate sau de la televizor.

Și mă gândesc…. toate astea, pentru ce? Pentru un job… Căci am ajuns atât de jos, ca țară, încât noi, oamenii, am devenit disperați și am început să ne bucurăm atât de mult când auzim de o ofertă de muncă, oricât de dubioasă ar părea, încât ne ducem cu capul înainte la ghilotină, că poate-poate nu va fi atât de rău…

Îmi pare rău că am dezamăgit anumite persoane, dar nu îmi pare rău pentru greșeală. Doar greșind vom ști ce-nseamnă durerea unui eșec….

Gânduri scufundate în apă rece

•August 13, 2014 • 10 Comments

Am oprit apa ce curgea obsesiv în cada impasibilă și m-am lăsat purtat spre alte lumi, fiind acoperit de un rece magic. Apa era parcă mai frumoasă, iar eu eram parcă mai ușor. Simțeam că plutesc. Mi-am adus aminte de perioada în care făceam înot, de tremuratul de la începutul ședințelor de antrenament și de senzația plăcută de după prima lungime de bazin…

Mă gândeam la multe și totuși eram absent… Mă ascundeam astfel la adăpostul propriilor mele filozofări, făcând autopsia unor metehne mai noi sau mai vechi.

Am început să mă simt tot mai străin printre oameni. Privesc în ochii unora dintre ei și văd abisuri căscându-se atât de larg, încât parcă moartea clocotește acolo… Oamenii au uitat să mai fie umani. Oamenii se grăbesc, sunt egoiști, orbi, surzi, nepăsători, lipsiți de esență… Nu vreau să mă învârt printre ei. Refuz îndoctrinarea și monstruozitatea turmei surdo-mute. Mai bine singur și uitat, decât cu ei, ocolit și pironit de priviri ce inspiră neant și moarte…

Robin Williams…

•August 12, 2014 • 14 Comments

Copil fiind, am văzut și revăzut “Mrs. Doubtfire”, râzând de fiecare dată cu lacrimi. Mai târziu, am văzut “Bicentennial Man”, “I am Sam”, “Jakob the Liar” sau “Patch Adams” și am reușit să văd dincolo de partea sa amuzantă. Am reușit să văd omul frumos și talentat, care știa să transmită emoția către cei din jur… L-am privit și ascultat făcând “Stand-up Comedy” și am râs, din nou, ca un copil. Omul ăsta era genial. Acum, aflând că s-ar fi sinucis, nu îmi vine să cred. Și totuși, gândindu-mă la chipul său, la mimica pe care obrajii săi, ochii săi și fruntea sa reușeau mereu să o pună în practică, parcă văd un om singuratic, melancolic, ușor trist, care reușea să zâmbească pentru cei din jur în ciuda propriilor metehne… Nu m-aș fi așteptat însă ca el să facă vreodată un astfel de gest…

Odihnească-se în pace!

 

31758c13582f2b13ddd0ca4bb308a5de

Sursa imaginii: Pinterest.com

Emil Cioran și Petre Țuțea – fragment dintr-o istorie uitată

•August 8, 2014 • Leave a Comment

Spun istorie uitată, căci (aproape) nimeni nu se mai gândește la fostele noastre mari valori, valori care de altfel sunt valabile și astăzi. Emil Cioran, într-un “dialog” de la distanță cu Petre Țuțea…. Superb!

 

Gând CXXIII

•August 7, 2014 • Leave a Comment

Nu ceea ce scriem ne face mari, ci ceea ce scriem sugrumându-ne propria ființă.

Unii gândesc, alții așteaptă gândirea altora

•August 7, 2014 • 8 Comments

Am primit adineauri un mesaj pe facebook, pe pagina blogului meu, cum că un “nene” îmi copiază articolele de pe blog – a se citi copiază, nu distribuie -, fără măcar să pună ghilimele. Nu mai zic de menționarea sursei. Bașca, la sfârșitul unui articol dedicat iubitei mele, articol pe care bineînțeles că și l-a asumat pe pagina sa, a menționat că “VA URMA”. Cu alte cuvinte, stați fraților că mai scrie ăsta un articol ceva, îl iau cu copy-paste și na!, aveți continuarea…

Sincer, mi-e scârbă!!!

Vă rog frumos pe voi, cei ce-mi sunteți prieteni și cititori, intrați pe pagina sa de facebook AICI și dați un report, un spam ceva… Aș vrea să fiu și eu împăcat, să nu trăiesc cu gândul că scriu pentru lauda altora… (nu că sunt eu mare scriitor, dar chiar și așa, este munca mea). Vă mulțumesc anticipat!!!

 

I miss you like it’s been two deaths since you left….

•August 6, 2014 • 2 Comments

I miss you, sweet child! I miss you with my eyes, I miss you with my unkissed lips, I miss you with my cold untouched skin, I miss you with my empty steps, I miss you with my tearful thoughts…

I wish you were here…

I miss you like it’s been two deaths since you left. Seeing you taking that subway, on monday morning, felt like the last drop of being leaving my body…

 

 
Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 678 other followers

%d bloggers like this: