Gând CXXXIX

Posted in Aforisme/Gânduri scurte with tags , , , , , , on October 22, 2014 by Crisego

Cele mai bune întrebări sunt cele care conțin un semn de exclamație…

Gând CXXXVIII

Posted in Aforisme/Gânduri scurte with tags , , , , , , on October 19, 2014 by Crisego

Am pierdut atât de mult timp gândindu-ne la apus, încât am uitat să privim răsăritul…

De ce îmi plac străzile noaptea

Posted in Gânduri, stări, imagini with tags , , , , , , , , , , , , on October 16, 2014 by Crisego

Îmi plac străzile îmbrăcate în întuneric. Mă plimb printre șoaptele unor felinare și simt că încep în sfârșit să fiu viu. Ziua îmi inspiră agitație, haos, zgomot; noaptea îmi inspiră liniște, discreție, eleganță. Noaptea mă simt liber. Simt că îmi aparține întreagă. Noaptea dramele capătă un nou contur, iar creionul apasă mai tare hârtia. Noaptea trăiesc, gândesc, scriu, zâmbesc. Îmi plac străzile noaptea pentru că sunt doar eu cu ele, pentru că mă așez pe o bancă și desenez tot universul în palmă fără să mă atingă nicio privire insolentă.


1902201410163

Gând CXXXVII

Posted in Aforisme/Gânduri scurte with tags , , , , , , on October 14, 2014 by Crisego

Adevărații scriitori nu iubesc singurătatea, însă învață să o accepte așa cum este, goală și temperamentală. Singurătatea, cu cât este mai aproape de absolut, cu atât este mai fecundă pentru scriitor.

Gând CXXXVI

Posted in Aforisme/Gânduri scurte with tags , , , , , , , , on October 13, 2014 by Crisego

Datorez totul dezechilibrului, psihozelor și zvârcolirilor mele. Nu poți săruta pământul dacă nu te zvârcolești mai întâi în tenebre croindu-ți propria ieșire.

Aritmetica descompunerii

Posted in Gânduri, stări, imagini with tags , , , , , , , , , , , , on October 13, 2014 by Crisego

Îmi simt trupul izgonit din trăsura timpului și a materiei. Aud culori rostogolindu-se într-un curcubeu funebru într-o zare îndepărtată și mult prea rece. Pașii au uitat să mai lase urme de data asta, iar pământul îmi zâmbește demonic atunci când îl calc ca un zevzec, fără vreo matematică anume. Din când în când, îmi reînviez fragmente dintr-un trecut ce pare să nu fi existat niciodată, dar îl reneg în clipa imediat următoare, spre a nu cădea în păcatul unei autodistrugeri melancolizate. Mi-e frig și vid; privesc nevăzutul așa cum ar privi un bețiv cărările ce-l duc spre oriunde și totuși spre nicăieri. Mă descompun treptat și mă las devorat de timp și vânt. Eu nu mai sunt. Eu nu mă mai simt…

Nevoia de a îi spune mulțumesc

Posted in Gânduri, stări, imagini with tags , , , , , , , , , on October 11, 2014 by Crisego

Au trecut primăveri, au trecut veri, au trecut toamne și ierni. Au înflorit copacii, au căzut frunzele, au înghețat orașele, a plâns cerul. Am călătorit, am învățat, am zâmbit, am râs, am fost copii, am fost maturi, am plâns, am sperat, am disperat, ne-am iubit, ne-am fost. A început vara, iar de atunci miroase în continuu a primăvară. Mi-a zâmbit, i-am zâmbit, am trăit clipele. Am visat și visăm. Astăzi se împlinesc doi ani și trei luni de când ne-am zâmbit prima oară. Un 11 iulie 2012 emoționant, simplu, frumos. Astăzi, ne suntem și ne iubim. Mâine, poimâine, peste o viață și peste două morți și jumătate, ne vom fi și ne vom iubi în continuare.

Îți mulțumesc, om drag! Te iubesc!

La mulți ani nouă!

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 718 other followers

%d bloggers like this: