Ștefan Octavian Iosif – Bunica

Posted in Poezii din alte suflete with tags , , , , , , , , , , on October 27, 2014 by Crisego

Cu părul nins, cu ochii mici
Şi calzi de duioşie,
Aieve parc-o văd aici
Icoana firavei bunici
Din frageda-mi pruncie.

Torcea, torcea, fus după fus,
Din zori şi până-n seară;
Cu furca-n brâu, cu gândul dus,
Era frumoasă de nespus
În portu-i de la ţară…

Căta la noi aşa de blând,
Senină şi tăcută;
Doar suspina din când în când
La amintirea vreunui gând
Din viaţa ei trecută.

De câte ori priveam la ea,
Cu dor mi-aduc aminte
Sfiala ce mă cuprindea,
Asemuind-o-n mintea mea
Duminecii preasfinte…

( Convorbiri literare, 15 august 1900 )

Gând CXXXIX

Posted in Aforisme/Gânduri scurte, Citate with tags , , , , , , on October 27, 2014 by Crisego

„Oamenii se arată şocaţi când enunţ două judecăţi contradictorii deodată. Ei pretind să renunţ la una dintre ele,ori mai bine, din respectul convenienţelor, să nu le rostesc în acelaşi timp. Dar, între mine şi ei, există această diferenţă, aceea că eu îmi afirm deschis contradicţiile, în timp ce ei preferă să le ascundă în propriii lor ochi.” – Lev Șestov

M-am așezat la poalele neantului și am visat fericirea

Posted in Poeziile mele with tags , , , , , , , , , , , , , , on October 26, 2014 by Crisego

De prea multă toamnă,

devenisem ruginiu;

mă aflam în mijlocul unei sfâșieri goale,

fără început, fără sfârșit.

M-am așezat atunci la poalele neantului

și am visat fericirea.

Ea,

fericirea,

mă privea de dincolo de o fereastră ascunsă ochilor mei grei și negri;

nu aștepta decât să o visez…

Gând CXXXIX

Posted in Aforisme/Gânduri scurte with tags , , , , , , on October 22, 2014 by Crisego

Cele mai bune întrebări sunt cele care conțin un semn de exclamație…

Gând CXXXVIII

Posted in Aforisme/Gânduri scurte with tags , , , , , , on October 19, 2014 by Crisego

Am pierdut atât de mult timp gândindu-ne la apus, încât am uitat să privim răsăritul…

De ce îmi plac străzile noaptea

Posted in Gânduri, stări, imagini with tags , , , , , , , , , , , , on October 16, 2014 by Crisego

Îmi plac străzile îmbrăcate în întuneric. Mă plimb printre șoaptele unor felinare și simt că încep în sfârșit să fiu viu. Ziua îmi inspiră agitație, haos, zgomot; noaptea îmi inspiră liniște, discreție, eleganță. Noaptea mă simt liber. Simt că îmi aparține întreagă. Noaptea dramele capătă un nou contur, iar creionul apasă mai tare hârtia. Noaptea trăiesc, gândesc, scriu, zâmbesc. Îmi plac străzile noaptea pentru că sunt doar eu cu ele, pentru că mă așez pe o bancă și desenez tot universul în palmă fără să mă atingă nicio privire insolentă.


1902201410163

Gând CXXXVII

Posted in Aforisme/Gânduri scurte with tags , , , , , , on October 14, 2014 by Crisego

Adevărații scriitori nu iubesc singurătatea, însă învață să o accepte așa cum este, goală și temperamentală. Singurătatea, cu cât este mai aproape de absolut, cu atât este mai fecundă pentru scriitor.

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 726 other followers

%d bloggers like this: