Ea este specială și zâmbește diferit

•August 31, 2014 • 5 Comments

De fapt, ea are cel mai frumos zâmbet, căci buzele ei se îmbrățișează cel mai frumos. Zâmbetul ei este diferit de al oricărei femei, de al oricărei ființe. Ea este specială. Nu spun cea mai specială, pentru că nicio altă femeie din lumea asta nu poate fi specială, iar ea este singura cu această calitate. Ochii ei strălucesc cel mai frumos. Ea are cele mai “sărutabile” mâini, cei mai dragi obraji, cel mai calm suspin, cele mai calde șoapte. Chipul ei este singurul ce a aparținut cândva unui înger. Demult, trebuie ca un înger să se fi adăpostit în trupul ei, oferindu-i astfel chipul său, sufletul său, atingerile sale, prezența sa, gândurile sale.

 Ea este liniștită, simplă, frumoasă, mândră, demnă, elegantă. La superlativ! Pleoapele ei se închid pentru ca ochii ei să proceseze frumosul întregii lumi, în liniște, în camera obscură, într-o fracțiune de moment. Ea știe să observe și să aștepte, să privească și să admire, să tacă și să asculte, să cânte șoptind, să zâmbească frumos, așezat, cuminte.

Ea nu se aseamănă cu nicio altă ființă. Ea are propriul suflet, propriile gânduri, propriile trăiri, propriile povești, propriul zâmbet, propriul suspin.

Ea este specială și zâmbește diferit. Ea are cel mai frumos zâmbet și o iubesc. Acum, mâine și pentru totdeauna. Doar pe ea.

 

 

 

Naivitate

•August 31, 2014 • Leave a Comment

Crisego:

Are dreptate “asta mică”. De ce judecăm? Cunoaștem noi cumva înțelesul tăcerilor sufletelor? Până când nu vom ajunge să înțelegem aceste tăceri (și nu avem cum să le înțelegem vreodată pe deplin), nu avem voie să judecăm. Așadar, niciodată să nu judecați!!! Nu aveți acest drept!

Originally posted on Zâmbete în colţ de cer:

Avem tăceri în ochi pe care nu le aud nimeni. Păstrăm în noi povești necitite, ne închidem în coperți numite trupuri. Avem tristeți aruncate în colțuri de suflete și lacrimi care nu se șterg.

Sunt naivă. Cred prea mult în zâmbetele oamenilor, în gesturile. cuvintele și îmbrățișările lor. Adesea îmi simt sufletul lovit de oameni aparent dragi, în momente total neașteptate. Adesea mă doare că sunt umană. Îmi știe cineva povestea? Îmi știe cineva durerile și temerile din suflet? Îmi știe cineva nopțile plânse și diminețile zâmbite? Atunci de ce judecăm?

Sunt naivă, dar îmi păstrez umanitatea. Doar așa mă simt vie…și de cele mai multe ori rănită.

O să rămân umană.

8497cf4d0fbbe9766feeff0017c978ff

Sursa foto

View original

Căprui

•August 29, 2014 • Leave a Comment

Ochiul tău stâng,

copilul Soarelui și-al Lunii,

fierbinte precum pământul Bărăganului,

se ține de mână cu ochiul tău drept,

iubindu-l,

ocrotindu-l

și-mpărțind cu el fiecare fragment de univers.

Iar sufletul tău,

croit cu ață dulce, din esență de visare,

își aruncă-ntregul prin fereastra larg deschisă

a căpruiului -

jumătate stâng, jumătate drept.

Te iubesc! Mulțumesc!

•August 29, 2014 • Leave a Comment

Te iubesc
Te iubesc
Te iubesc
Mulțumesc…

Gând CXXIV

•August 25, 2014 • 2 Comments

Să nu accepți niciodată o operație pe cord din partea unui doctor care îți spune că nu există niciun risc!

Ascultă!

•August 25, 2014 • Leave a Comment

Inima dă cu pumnul, ko, zici că-i Mike
Mă aruncă sus, zici că-n picioare-am Air Nike
Creierul se învârte, parcă dansează
Iar sufletul lacrimi de sânge pictează
Sunt nebun, zici că-s tripat pe legale
Și știu că nu mă-nțelegi, am mesaje subliminale
Nu pot să tac, nu prea îmi stă în fire
Fac box cu ura, să rămână doar iubire
Fraierii să mă scutească, nu-mi permit să pierd timpul
N-am chef de jocul lor, căci nu prea sunt tipul
Unu, doi, trei, toate astea-s reale
Dar și eu sunt real, poc!, dinții jos, ia vezi, doare?
Bagă-ți mințile-n cap, nu mă impresionezi
Înțelege că-i mult mai bine dacă progresezi
Îți spun doar o dată, nu mă rog eu de tine
Vrei să asculți, bine, nu vrei, pentru mine-i tot bine

(2011/2012, în timpul cursului de Originile Filosofiei. Menționez că pe tablă era explicată o teorie conform căreia 1,2,3 etc sunt numere reale, chestii legate de univers, ceva de genu. Aveam impresii de “versificator” de rap.)

Universul poetului

•August 25, 2014 • 2 Comments

O cameră goală,
plină de absență,
un suflet pustiu,
vise pierdute…
O fereastră către neant,
un tavan ce prezintă un cer sinistru,
pereți murdari de pustiu,
un univers sângerând,
strigăte neauzite…
Perfect!
O tristețe perfectă;
fără ea, cum ar putea scrie poetul?

(Iunie 2012)

Ninge-n cimitir

•August 25, 2014 • Leave a Comment

Ninge-aiurea, fără sens
Și parcul stă drept cimitir
Și ninge-ntr-una, tot mai dens
Destinul e tot mai șalvir.

Se înserează în curând
Și morții ies din cimitir
Se-adună-aiurea, toți, în gând
Și trag în mine ca la tir

Mă urmăresc imagini moarte
Și cimitiru-i tot mai gol
Văd morți, dansează, mai departe
Și ninge-ntr-una, benevol

(Ianuarie 2012)

Dor de tine virgulă perioadă infinit

•August 24, 2014 • 2 Comments

Nu îmi mai zâmbești, nu te mai alinți, nu ne mai batem pe consolă, nu mai glumim, nu mai adormim pe același cearșaf, nu ne mai trezim sub același răsărit, nu ne mai pierdem împreună în negura tăcută a nopții, nu ne mai răsfățăm, nu ne mai ciondănim prostește, nu mai visăm împreună…

…iar până mâine seară mai sunt de traversat două oceane, trei munți, patru Ceruri și cinci morți, cărora trebuie să le supraviețuim…

Am nevoie de tine! Acum, mâine, întotdeauna, fără pauză de hidratare sau pentru schimbarea terenului. Am nevoie să jucăm la aceeași poartă, în fiecare clipă, pentru totdeauna.

Mi-e dor! Te iubesc! Mulțumesc!

Când sărăcia ne ridică deasupra tuturor bogaților

•August 23, 2014 • 2 Comments

Ascult rap. În cantități industriale, cum s-ar zice. În principal, ascult underground, mai ales românesc. De fiecare dată, rămân impresionat de calitatea audio pe care o au piesele noastre, de flow-ul artiștilor, de pasiunea cu care “dau pe beat”, de talentul lor.

Mă gândesc și eu, oare dacă ne-am fi născut în State sau în UK, am mai fi fost atât de buni în acest domeniu? În primul rând, rapperii vorbesc în piesele lor despre societate, sistem, străzi, probleme. Când trăim într-o țară aflată în zona subzistenței, în comparație cu occidentalii, cred ca avem deja un avantaj imens – inspirația. Mai departe, lipsa mijloacelor tehnice și financiare ne împinge către o oarecare naturalețe, mai mult sau mai puțin forțată. Versurile noastre sunt parcă mult mai “sincere” decât cele de peste ocean.

Nu ascult doar rap românesc. Ascult și francez (care nu este atât de bine susținut financiar cum ar crede unii), și rusesc, și chiar și polonez. Rapul polonez și cel rusesc, asemenea celui românesc, inspiră pasiune, sinceritate, credibilitate.

Sincer, sunt mândru că suntem săraci. Măcar așa, ne vom afla întotdeauna deasupra celor bogați. Măcar în materie de rap…

În încheiere, câte ceva bun de ascultat! :)

 

 

 

 

 
Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 685 other followers

%d bloggers like this: