Visez adesea un peisaj îmbietor
Un film al vieții dulce și un călător
Acela-s eu, mă plimb pe străzi nemărginite
Văd oameni ce n-au inimi pironite
Văd mulți copii zâmbind fără de griji
Și flori ce cresc aici, chiar în pietriș
Aud cum cântă păsări, păsărele
Și văd cum ne apropiem mai mult de stele
Eu fluier și admir ambientalul
Mă bucur, râd și îmi încarc moralul
Mi-aduc aminte și de prieteni din copilărie
De vremea când iubeam o jucărie
Și iată, timpul trece nemilos
Iar rănile se vindecă, le cos
Iar eu mă trec la fel cum trece apa
Zâmbesc, căci știu c-am încheiat etapa
minunata poezie!
multumesc:*