Am problemele mele, n-am nevoie să-mi spui
Ce să fac, cum să fac, anii mei sunt destui
Mai bine fă pauză, dă-ți un refresh
Cum îți așterni, poate dormi pe vreun preș…

Fii atent și în față, fii atent și în spate
Sunt toți pe cont propriu, fiecare cum poate
S-ar putea să primești, în dar, un inel
Vine-odată cu pumnul, e unul de fier

Cum ai fost tu cu mine, așa-ți vor fi alții
Te-asigur, nu le trebuie prea multe motivații
O vorbă greșită, unde nu-și are locul
Va fi de ajuns, să îți piară norocul

Uită de funcții,
poți muta munții,
ia-ți viața-n dinți, hai pe marginea punții.

Dă-i hrană, minții,
trage cu dinții,
zboară departe, dar iubește-ți părinții.

Ține-ți speranța
și siguranța,
lasă-ți în spate toată ignoranța.

Cheamă-i Doamne înapoi
Că şi-aşa au dus-o prost,
Şi fă-i tineri cum au fost,
Fă-i mai tineri decât noi.

Pentru cei ce ne-au făcut
Dă un ordin, dă ceva
Să-i mai poţi întârzia
Să o ia de la început.

Au plătit cu viaţa lor
Ale fiilor erori,
Doamne fă-i nemuritori
Pe părinţii care mor.

Ia priviţi-i cum se duc,
Ia priviţi-i cum se sting,
Lumânări în cuib de cuc,
Parcă tac, şi parcă ning.

Plini de boli şi suferind
Ne întoarcem în pământ,
Cât mai suntem, cât mai sunt,
Mângâiaţi-i pe părinţi.

E pământul tot mai greu,
Despărţirea-i tot mai grea,
Sărut-mâna, tatăl meu,
Sărut-mâna, mama mea.

Dar de ce priviţi asa,
Fata mea şi fiul meu,
Eu sunt cel ce va urma
Dragii mei mă duc şi eu.

Sărut-mâna, tatăl meu,
Sărut-mâna, mama mea.
Rămas bun, băiatul meu,
Rămas bun, fetiţa mea,

Tatăl meu, băiatul meu,
Mama mea, fetiţa mea.

Pe-aleea goală-ncep să simt parfumul tău
Ce a rămas aici încă din serile târzii
Când, stând pe-o bancă, mă jucăm în părul tău
Și-ți dedicam, plin de emoții, poezii

Îmi este dor și-acum de ochii tăi căprui
Ce mă priveau, punându-mi lumea la picioare
Ce-mi arătau că mă iubești, fără să-mi spui
Și-mi aduceau în suflet razele de soare

-M-am îmbătat atâta timp cu vorbe goale
şi am ajuns să nu mai cred nici chiar în mine.
Știu, starea mea nu-i una dintre cele mai normale,
şi totuşi, nu ştiu de ce-aş pune bază-n tine.

Atâta vreme m-ai lăsat de capul meu,
să lupt în van, să mor încet, din interior.
De-abia acum, când e târziu, pui mâna pe umărul meu,
spunând, cu mult tupeu, că vrei să-mi fi de ajutor.

Poţi să dispari, acum n-am nevoie de tine.
M-am săturat să-mi dai tu lecţii de morală.
Eu mă descurc, tu nu-ţi fă griji, du-te cu bine,
nu vreau să-nvat ce îmi predai, nu sunt la şcoală

Azi mor încet, dar sigur, cum se spune
Azi scriu o ultimă scrisoare, de adio
Azi soarele din viața mea apune
M-ar refuza și fericirea, de-aș găsi-o

Azi mor încet, dar parc-aș vrea să mor odată
M-am săturat să lupt, să mă suport
Astăzi, mai răspicat ca niciodată
Strig “decat viu aici, mai bine mort”