Gând CLXVIII

În sufletul poetului, primăvara este cel mai trist anotimp, fiindcă totul devine viu în jurul său, în timp ce el rămâne la fel de mort…

9 Comments

Filed under Aforisme/Gânduri scurte

Gând CLXVII

Acasă este acolo unde te descalți la intrare și pășești încet, pe vârfuri, pentru a nu deranja zborul liniștit al fluturilor.

2 Comments

Filed under Aforisme/Gânduri scurte

Ea nu a fost făcută pentru a fi tristă

Mă gândesc tot mai des la zâmbetul ei. Atât de mare este deșertul care s-a întins între ultimul ei surâs și timpul prezent, încât îmi imaginez că este fericită și continui astfel să visez. Nu aș avea cum altfel. Refuz să cred că ea, omul vesel, optimist și vioi, poate cunoaște crizele umane de identitate atât normale pentru toți cei vii, însă nu și pentru ea. Ea nu a fost făcută pentru a fi tristă. Ea a deschis ochii spre a privi în sufletele celorlalți, pentru a privi natura, universul, Întregul, pentru a vedea frumosul din tot ceea ce respiră. Ea nu știe să fie tristă. Ea știe să zâmbească, să se bucure, să spere, să aibă încredere, să glumească, să fie copil. Se pare că știa… Azi, plumbul parcă îi apasă tot mai tare sufletul fragil. Parcă toamna, cu toate ploile și furtunile ei, și-a revărsat toată furia și și-a scuturat toți norii și copacii deasupra câmpiei căpruiului ei… Îmi este tot mai greu să înțeleg paradoxul în care se zbate. Iubește oamenii, însă îi este tot mai greu să se iubească pe sine. Iubește mugurii primăverii, însă refuză tot mai hotărât ideea că ea mai poate înflori. Iubește copiii, însă fiecare urlet infantil o deranjează tot mai mult; parcă îi este frică să mai lase copilul interior la joacă. Iubește, dar se teme tot mai tare de iubire… Are cele mai frumoase aripi, însă parcă a uitat zborul. Tocmai ea, care m-a învățat pe mine cum să mă înalț și cum să privesc în jur…

Uneori mă gândesc că poate în clipa în care m-a salvat s-a compromis pe sine. Acceptând să vindece un suferind, ea, o fire veselă, a devenit bolnavă de tristețea celorlalți. Nemaicunoscând până atunci acele emoții, nu a știut cum să le întâmpine. A devenit victimă fără voie.

Mă gândesc tot mai des la zâmbetul ei. Atât de dor îmi este să zâmbesc!…

7 Comments

Filed under Gânduri/stări/imagini

Geometrie

Brațele noastre se întâlniseră atunci
și se-aruncaseră la rândul lor
unele în brațele celorlalte,
formând un cerc uriaș
cu raza pornind din suflete
și sfârșindu-se acolo,
în nesfârșitul infinit al timpului nostru.

4 Comments

Filed under Poeziile mele

Și câinii au îngeri păzitori. Câteva cuvinte despre un cățel împușcat în cap

IMAG1727

L-am văzut în parcul IOR din București. De la depărtare, am crezut că a fost mușcat și că are o rană oarecare deasupra botului, însă atunci când m-am apropiat m-am cutremurat. Eram mai mulți stăpâni de câini acolo în acel moment și am rămas cu toții fără cuvinte când am aflat ce pățise săracul animal – fusese BĂTUT CU RANGA ȘI ÎMPUȘCAT ÎN CAP. Nu am crezut că voi vedea sau auzi vreodată așa ceva. Cum este posibil așa ceva? Ce rău ar fi putut face acest suflet pentru a merita o asemenea pedeapsă? Timp de aproximativ o oră, am stat lângă Angel, căci acesta este numele cățelului supraviețuitor, l-am privit, l-am mângâiat, l-am îmbrățișat și i-am vorbit. Vedeam în ochii săi recunoștință și blândețe. Parcă îmi doream să vorbesc limba lui, să îi spun cât de rău îmi pare pentru el și că îi sunt aproape… Îl priveam pe stăpânul său în timp ce ne spunea povestea și îmi dădeam seama că este pe punctul de a plânge. În sufletul meu, râuri de lacrimi zburdau haotic… Îl adoptase pe Angel și îi făcuse loc în casa în care mai trăiau deja un cățel și patru pisici. Din păcate, din ce am aflat, nu se poate face nimic pentru a acoperi acea rană. Angel a fost împușcat cu o pușcă pentru mistreți, cu un glonț mare, rotunjit la capăt. Se poate ca ăsta să fi fost norocul său… Dacă ar fi fost un glonț clasic, ascuțit, probabil nu ar fi supraviețuit. A trecut prin patru operații, dar rezultatul pe care îl vedeți este maximul posibil, acest caz fiind o raritate. Eu cel puțin nu am mai auzit de asemenea cazuri în România, dar nici prin alte locuri de pe acest Pământ.

Stau și mă întreb, ce soluții se vor găsi în următorii cinci-zece-douăzeci de ani?! Oare cel care a comis această faptă oribilă va fi vreodată judecat? Oare va plăti vreodată pentru nenorocirea acestui suflet nevinovat? Iar dacă va fi judecat, ce pedeapsă ar fi potrivită? Zece ani de închisoare? Douăzeci? Nu ar fi de ajuns. Închisoarea nu ar rezolva nimic. Din păcate însă ne-am alăturat occidentalilor și am abolit pedeapsa cu moartea. În astfel de cazuri, ar fi fost imperios necesară…

IMAG1721

6 Comments

Filed under Gânduri/stări/imagini

Colțul celorlalte lumi în care trăiesc

De când așteptam să am colțul meu personal în biblioteca!

Am adunat membrii fondatori ai “filosofiilor mele” la un singur loc, să nu se rătăcească unii de alții în gânduri prea profunde…

Și ceva literatura :)

6 Comments

Filed under Gânduri/stări/imagini

Lupte. Fragilitate.

De acum, una dintre melodiile mele preferate.

2 Comments

Filed under Audio-video