Cam așa stă treaba (Fotbalul continuă să mă inspire)

•January 30, 2016 • Leave a Comment

“-Și, ești bun de ceva?, m-a întrebat.

-Nici nu mă obosesc să-ți răspund!

-Suporterii echipei adverse te huiduiesc și te înjură?

-La naiba, da.

-În regulă. Înseamnă că ești destul de șmecher, mi-a răspuns și n-am uitat asta niciodată.

Oricine e cât de cât de cât bun are parte de huiduieli și vorbe urâte. Așa stă treaba.”

(Zlatan Ibrahimović, în cartea sa, “Eu sunt Zlatan”, povestind despre începutul carierei sale la Ajax Amsterdam, la începutul anilor 2000)

Amintiri despre mâine

•January 24, 2016 • 8 Comments

Aș vrea să fim atât de fericiți, încât să uităm că suntem fericiți. Fericirea pură nu se conștientizează, ci se absoarbe, se trăiește, se devorează fără ca timpul sau spațiul să existe. Fericirea este inefabilă. Aș vrea să ne rătăcim de rațiune și să cutreierăm fără sfârșit, spre oriunde și totuși spre nicăieri.

Aș vrea să fim atât de fericiți astăzi, în fiecare astăzi, încât ziua de mâine să nu mai existe. Fiecare mâine ar deveni astfel o mică parte a unui astăzi fără sfârșit. Fericirea s-ar subînțelege prin simpla existență a două suflete ce respiră din aceiași plămâni.

Moartea ar deveni o formalitate. Un repaos înaintea reprizei secunde, eterne.

Aș vrea să ne întindem pe spate și să transcendem tavanul, să privim Luna și Stelele și să depănăm amintiri de mâine.

Gând CLXXXIII

•January 24, 2016 • 2 Comments

…Să mă îmbrac cu îmbrățișarea ta și să deschid umbrela veșniciei, să rămânem adăpostiți, îndrăgostiți, privilegiați…

Gând CLXXXII (Thought number 182)

•January 21, 2016 • Leave a Comment

Today will always perish, no doubt about that. Yesterday is forever. You can not change the unchangeable. You will probably have a tomorrow, so take care of it! It will eventualy turn into a yesterday. And again, there is no doubt about that!…

“Oh, the dreamers may die, but the dreams live on”

•January 17, 2016 • Leave a Comment

That kind of mood.

Se-apropie viitorul, se-aude, se vede…

•January 17, 2016 • Leave a Comment

“Gândurile mi le ridic în lume”… și rămân rezemat cu cotul pe nemuritorul copac al poeziei.

Nichita, un om special!

“Se-apropie viitorul, se-aude, se vede”…

Gând CLXXXI

•January 11, 2016 • Leave a Comment

“Când toate se adună poți înnebuni plângând,
dacă nu înnebunești râzând din când în când”

(Vikloth și Lucian C – Scrisoare deschisă)

 
Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 887 other followers

%d bloggers like this: