Mergând de-a bușilea prin viață

•December 4, 2016 • Leave a Comment

Există trei stagii principale în viață – copilăria, maturitatea și bătrânețea.

Copii fiind, învățăm să mergem, să numărăm, să citim, să scriem, să ne exprimăm cât de cât coerent, să ne jucăm (deși joaca nu cred că se învață, ci mai degrabă se trăiește, în funcție de sufletul fiecărui copil). Învățăm să ne ascultăm și să ne respectăm părinții, profesorii, colegii, prietenii. Învățăm să acceptăm că nu avem întotdeauna dreptate.

Când suntem maturi, ne lovim de zidul responsabilităților. Responsabilitatea de a învăța pentru un viitor mai bun, de a lupta pentru ceea ce ne dorim, de a munci pentru ceea ce avem nevoie, de a fi răbdători, de a ne clădi o familie, de a fi cerebrali, de a ne aduce aminte de greșelile copilăriei și de a le transforma în atuuri.

Ajunși la ușa bătrâneții, învățăm să oftăm. Învățăm să privim mai mult și să sperăm mai puțin. Învățăm să devenim sprijin pentru nepoți, atunci când copiii noștri nu au timp. Bătrâni fiind, învățăm să așteptăm fără să știm ce anume așteptăm. Învățăm să plângem de dorul tinereții și să ne îngrijim de sănătatea pe care altădată o neglijam, din lipsă de timp sau considerând atunci că avem alte priorități…

Mă gândesc mai bine și îmi dau seama că mai există un stagiu în viață – iubirea.

Îndrăgostiți fiind, învățăm să transcendem toate celelalte trei etape. Învățăm faptul că “aici și acum” înseamnă mai mult decât orice altceva. Învățăm să (ne) dăruim. Învățăm să îmbrățișăm, să iertăm, să visăm, să mângâiem, să tăcem, să construim, să zburăm. Învățăm să ne coasem aripi pe care mai târziu să le ținem cu bucurie deasupra capului celuilalt. Învățăm să protejăm. Îndrăgostiți fiind, învățăm să ne jucăm precum un copil, să fim responsabili precum un om matur și să avem înțelepciunea bătrâneții, toate deopotrivă.

Uneori mă port precum un copil. Uneori îmi fac griji inutile. Alteori mă complac și mă victimizez precum un om bătrân. Ce să fac, sunt rac, nu am scăpare. Acum știu însă să iubesc. Și învăț să tratez cu măsură toate cele trei etape principale ale vieții. Îi mulțumesc pentru asta omului special care îmi croșetează zilnic Soarele pe Cer.

 

Al tău copil ce visează să ajungă la maturitate și să nu sufere la bătrânețe, pentru totdeauna!

Intersecția lacrimilor

•November 27, 2016 • Leave a Comment

O fotografie astăzi, pentru cerneala ce se va așterne mâine pe hârtie…

bvrhy

cristianverzea (wordpress) is gone

•November 16, 2016 • 2 Comments

După cum spuneam și într-un articol aici, mundaneitatea chiar este mizeră. Nu vreau să fiu mundan. Nu sunt eu. Rămân aici, cu metehnele, psihozele și rătăcirile mele și ale celor care m-au cunoscut așa, poet

Keep in touch!🙂

Despre cazul celor 65 de copii luați cu forța în plasament

•November 2, 2016 • Leave a Comment

Blog nou

•October 30, 2016 • 2 Comments

Dragi prieteni,

Va anunț cu bucurie că am creat un blog nou, care de această dată îmi poartă numele. Intenționez să fiu cât mai obiectiv și să abordez teme generale, din cât mai multe domenii cât mai actuale – tehnologie, politică, cultură, societate etc. Sper ca la un moment dat să ne vedem pe un domeniu .ro, însă până atunci vă aștept tot pe platforma wordpress🙂

Adresa noului blog este http://cristianverzea.wordpress.com.

Gând CLXXXVII

•September 21, 2016 • Leave a Comment

Spune-mi doar ceea ce știi că vreau să aud. Pentru a auzi ceea ce îmi ascunzi, este suficient să taci.

Ți-aș spune că te iubesc

•August 13, 2016 • Leave a Comment

Ți-aș spune că te iubesc,
dar nu am timp –
existența însăși mi-e captivă,
în fericire,
iubindu-te!

 
%d bloggers like this: