Moartea timpului

by Crisego

Timpule –
tu, pretins boier al universului,
ce te crezi de neînvins,
infailibil și distins,
recunoaște-te învins!
Ce dulce-i răzbunarea,
după atâta chin…
Iubesc, timpule,
iar asta te omoară cu zile,
cum și tu ai încercat să mă omori
pe mine.
Și sunt iubit.
Și zâmbesc, trăiesc, te ignor.
Mori!