Dor de copilărie

Știi,
mă plimb adesea pe strada aia prăfuită,
însă plină de amintiri –
plăcute sau nu -,
pășind cu grijă,
ca nu cumva să șterg farmecul vremurilor apuse,
când ieșeam flămând la joacă
și mă hrăneam cu zâmbete,
șotroane, lepșe sau de-a v-ați ascunselea,
când uitam că timpul trece,
că am o mamă ce mă așteaptă cu mâncarea pe masă,
că soarele mai și apune;
eram nepăsător,
nu mă interesa decât mingea,
sau poate doar strada însăși;
trăiam pentru inocență,
trăiam prin ea,
trăiam cu ea,
mă bucurăm de ea.
Ignoram complicațiile,
mă bucuram de magia simplității,
nu băgam ceasul în seamă.
Ce rost avea?
Eram doar un copil;
uneori încă mă mai simt copil…
dar ceva îmi lipsește.
Să fie oare creta?
Mingea? Coarda? Rolele? Strada aceea?
Hmmm,
cu siguranță, prietenii.
Eh, prietenii…
de i-aș mai avea și acum,
așa cum erau atunci…
Mi-e dor de ea,
de copilăria mea,
draga de ea.
Mi-e dor!
Sunt doar un copil…

Advertisements

4 thoughts on “Dor de copilărie

  1. Odată cu trecerea timpului, tot mai multe încep să ne lipsească din trecut. Trăim cu ideea că este la fel şi că vom face din nou ceea ce făceam, dar totul se schimbă :(.

Your opinion counts

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s