Societatea ucide suflete

by Crisego

Aflându-mă în zona Politehnica din București la o oră de vârf, am avut neplăcuta ocazie de a fi martor la decăderea sufletelor, la abandonarea lor de către bipezi. Motivul acestei decăderi? Societatea!

Uitându-mă în jurul meu, am observat cum toți oamenii erau grăbiți, sictiriți parcă de propriul corp, stresați, care mai de care mai preocupat de pașii lui – la propriu, căci toți se uitau în pământ -, tot mai afundați în sterilitatea și goliciunea lor. Oare chiar atât de scump este un zâmbet? Atât de greu e să mergem cu pași mici, să privim și la cei din jur și să luăm parte la jocul naturii? E atât de greu să spunem NU societății? Societatea este cea care impune norme, legi, principii false și modele strâmbe, cu scopul de a manipula spre pierzanie gloata de neghiobi ce se perindă pe holurile patriei. Media spală copiii – chiar și pe cei în corpuri de adulți – pe creiere, luându-și din ce în ce mai în serios rolul de “părinte”, făcând o propagandă agresivă asupra a ceea ce – zice ea – este sau nu bine, asupra a ceea ce ar trebui sau nu să facem, asupra modului în care ar trebui să ne comportăm. Media oferă credulilor idoli și tot ea spală cu noi pe jos, căci noi, ca oameni, nu suntem pentru ea decât o turmă de oi.

Pe de altă parte, societatea oferă o șansă “unică în viață” tuturor participanților la viața cotidiană, aceea de a își rupe cârca pe salarii de nimic, din care de-abia reușesc (dacă reușesc) să-și plătească dările, șansa de a-și vinde libertatea pentru un pumn de bani ș-asa insuficienți. Era o vorbă – și cred că se potrivește de minune în contextul actual-, aceea că în tinerețe neglijăm sănătatea pentru a face bani, iar la bătrânețe cheltuim toată agoniseala de o viață pentru a recăpăta sănătatea. Cam așa e! Nu ni se oferă șansa de a fi prosperi și sănatoși în același timp, decât cu condiția de a risca pe pielea noastră să înfundăm pușcăriile făcute doar pentru oamenii de rând, nevoiți fiind să apelăm la te miri ce mici afaceri.

Totuși, în lipsă de material, chiar nu putem să apelăm puțin la spiritual? M-am săturat să aud urletele tăcute din privirile oamenilor, m-am săturat să văd ură, invidie, războaie. Chiar nu putem avea parte de puțină pace sau împăcare? Măcar cu noi înșine. Chiar nu putem?

Advertisements