Am ucis una bucată alter ego

Să nu ucizi! … hmm, sună cunoscut, nu? Ei bine, eu nu m-am putut abține. Am tăcut, am răbdat, am simțit frică, deznădejde, durere, dar sunt și eu om, iar răbdarea mea are o limită. Se poate spune că a fost o crimă cu premeditare. Am stat, am făcut calcule, mi-am pregătit terenul, mi-am cumpărat tot ce aveam nevoie – mănuși, pantofi cu două numere mai mari, pistol, amortizor, un palton lung, dar și o doză importantă de curaj. Prietenii știu mai bine. Am pornit de nebun pe străzi la miezul nopții, l-am urmărit până în cel mai apropiat gang, după care l-am împușcat în picior. Detalii! Acum, că nu se mai putea deplasa, i-am făcut un mic instructaj: i-am spus să-și scrie testamentul, să-și spună rugăciunea în cazul în care e creștin, să închidă ochii și să-și țină gura. Defapt, ca să fiu sigur că nu va face vreo prostie, l-am legat la ochi și la gură. Mâinile … nu mai avea rost să i le leg. Credea că i-a sosit sfârșitul, dar joaca încă nu se încheiase. Următorul glonț s-a oprit în ficat. Hemoragie, senzație de frig, tot tacâmul. Un pic de vorbăraie inutilă din partea mea – ca între tovarăși -, un pic de agonie, încă un glonț! Genunchiul drept! Au urmat încercări de urlete, câteva spasme ale picioarelor și încă câteva gloanțe. Genunchiul stâng, stomacul, iar la final, ca o încununare, după clasicul “Hasta la vista baby”, cu un zâmbet badjocoritor pe fața mea, capul. Să vină Sf. Petru! Misiune îndeplinită!

~ by Crisego on October 19, 2012.

Your opinion counts

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: