Să nu ucizi! … hmm, sună cunoscut, nu? Ei bine, eu nu m-am putut abține. Am tăcut, am răbdat, am simțit frică, deznădejde, durere, dar sunt și eu om, iar răbdarea mea are o limită. Se poate spune că a fost o crimă cu premeditare. Am stat, am făcut calcule, mi-am pregătit terenul, mi-am cumpărat tot ce aveam nevoie – mănuși, pantofi cu două numere mai mari, pistol, amortizor, un palton lung, dar și o doză importantă de curaj. Prietenii știu mai bine. Am pornit de nebun pe străzi la miezul nopții, l-am urmărit până în cel mai apropiat gang, după care l-am împușcat în picior. Detalii! Acum, că nu se mai putea deplasa, i-am făcut un mic instructaj: i-am spus să-și scrie testamentul, să-și spună rugăciunea în cazul în care e creștin, să închidă ochii și să-și țină gura. Defapt, ca să fiu sigur că nu va face vreo prostie, l-am legat la ochi și la gură. Mâinile … nu mai avea rost să i le leg. Credea că i-a sosit sfârșitul, dar joaca încă nu se încheiase. Următorul glonț s-a oprit în ficat. Hemoragie, senzație de frig, tot tacâmul. Un pic de vorbăraie inutilă din partea mea – ca între tovarăși -, un pic de agonie, încă un glonț! Genunchiul drept! Au urmat încercări de urlete, câteva spasme ale picioarelor și încă câteva gloanțe. Genunchiul stâng, stomacul, iar la final, ca o încununare, după clasicul “Hasta la vista baby”, cu un zâmbet badjocoritor pe fața mea, capul. Să vină Sf. Petru! Misiune îndeplinită!

Advertisements

Your opinion counts

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s