Oameni săraci, oameni bogați

Suntem o adunătură de oameni bolnavi. Nu toți, însă în majoritate. Punem tot mai mult preț pe material, pe aparențe, pe statutul social sau pe numărul dușmanilor – că deh, nu ai dușmani, nu ai valoare -, iar sufletul, ceea ce e esențial, singurul care contează cu adevărat, are permanent de suferit. Înfometați de succes și putere, ignorăm tot mai mult părerile celor din jur, etichetăm drept prost orice om care are un dram de inteligență și refuză să se adape din lacul sistemului nostru de valori, împingem oamenii sensibili sau umili spre izolare, iar locurile fruntașe ale societății sunt ocupate de cei ce au nesimțirea și plăcerea de a se ridica pe umerii celorlalți, de a călca în picioare clasa de mijloc și oamenii săraci, de a scuipa pe Constituție și de a fura cu ambele mâini din buzunarele și așa aproape goale ale celor ce nu au curajul să se revolte.

Copiii s-au obișnuit, învățați de părinți fiind, să își aleagă prietenii în funcție de nivelul de trai – cei săraci nu se amestecă cu cei bogați pentru că îi consideră încrezuți, trufași sau nemerituoși, pe când cei bogați îi ignoră pe săraci – sau chiar îi batjocoresc – pentru că nu sunt la nivelul lor.

Când oare vom învăța să privim oamenii în ochi, ci nu în buzunare? Când oare vom învăța să îi respectăm pe ceilalți pentru curaj, loialitate, sinceritate, compasiune, inteligență, ci nu pentru banii cu care vor să ne cumpere sufletele? Când oare vor exista școli în care copiii să nu mai formeze “bisericuțe” în funcție de rangul financiar al părinților, iar profesorii să nu mai favorizeze pe nimeni? Când oare vom învăța să zâmbim respectos unor bătrânei din parc din instinct, ci nu din milă? Când oare vom adera și noi la normalitate?

Spuneți voi! Când?

 

Imaginea este de aici!

~ by Crisego on October 28, 2012.

3 Responses to “Oameni săraci, oameni bogați”

  1. Cred că deviez puţin de la subiect. Ideea e că toţi spunem: “De ce trăim într-o lume ca asta?, “Nu merităm.”, “Trebuie să se schimbe ceva!”, dar nu facem nimic. Pur şi simplu aşteptăm şi ne trezim împinşi de ceilalţi, călcând peste cadavre pentru a atinge un anume scop.
    În mintea noastră urlă un pitic: “Altfel nu se poate.”. Nimeni nu a încercat altfel. E prea uşor aşa…

  2. “Când oare vom adera și noi la normalitate?”
    …………………….
    Ceea ce ne dorim si ceea ce defineste normalitatea sunt doua perechi de incaltaminte diferite. Realitatea dura este ca ceea ce ne dorim va ramane dorinta, caci analizand doar cei 20 de ani din urma mea, exclam cu tristete ca lucrurile s-au agravat si nicidecum nu s-au imbunatatit. Tendinta e de a merge la vale. Eu zic ca problema suntem NOI. Suna inspaimantator. Poate ptr. unii. Par pesimista? Eu zic ca-s doar realista.

Your opinion counts

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: