Străzi tăcute

Străzile tac! Tăcerea lor este atât de violentă, încât văd sângele cum erupe din cratere formate la fiecare zece metri. Blocurile s-au înnegrit în așteptarea vopselei, tramvaiele și autobuzele au uitat să mai circule, iar oamenii au fugit în case. Din când în când, se mai zărește câte un bețiv care să cutreiere străzile în lung și-n lat, cu sticla de uitare în mână, desculț și nepăsător. Noaptea s-a lăsat, felinarele pâlpâie timid, iar liliecii pătrund atmosfera, în căutarea hranei. Societatea doarme, străzile plâng, iar mafia își face în continuare șmecheriile, undeva într-un subsol despre care nimeni nu are curajul să vorbească. Vântul bate tot mai tare, luna își închide ochii, iar sufletul urlă. Ce tăcere! E o tăcere ce lovește mai tare decât o herghelie de fulgere. E o tăcere ce ne îndeamnă pe toți la frică, o tăcere ce alimentează mentalitatea oamenilor de rând, aceea de a nu se obosi să schimbe nimic din ceea ce ar putea schimba, din teamă sau pur și simplu din prostie. Ce n-aș da ca străzile să vorbească din nou! Au făcut-o acum mai bine de douăzeci de ani, o vor mai face…nu știu când. Mi-e sete de cuvinte! Mi-e sete de curaj și atitudine! Mi-e sete de viață pe străzi!

~ by Crisego on November 17, 2012.

2 Responses to “Străzi tăcute”

  1. Well said! Foarte frumos!

Your opinion counts

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: