În brațele unei priviri

by Crisego

Cu câtă eleganță te joci cu sufletul meu! Cu câtă sinceritate! M-ai cuprins în brațele privirii tale și ai pus lacătul iubirii. M-ai făcut să sper, să cred , să vreau, să pot, să fiu, să respir!

Fără să-mi dau seama, timpul a tras frâna de mână, iar acum ne privește cu indivie. Credea că ne poate ucide, că e suveran, că poate face ce vrea cu noi, precum un păpușar. S-a înșelat! Cu fiecare sărut, cu fiecare îmbrățișare, cu fiecare cuvânt, cu fiecare vis căruia îi dăm naștere, un nou cuțit se înfige în plămânii timpului. Cât de curând, își va da și ultima suflare, scuipând sângele celor pe care i-a torturat de-a lungul vremii. Câștigăm! 

Iubita mea, mă aflu la pieptul tău și încep să visez! Încep să mă comport precum o felină, torc și mă văd deja încoronat. Mă aflu în vârful muntelui, iar norii sunt undeva mult prea jos. Îmi pusesem cândva în minte dorința să ajung până la nori, însă iată că tu m-ai dus dincolo de ei.

Beau din cafeaua caldă și tac! Ce poate fi mai frumos? Noaptea, noi, privirile noastre nevinovate și mereu calde, bătăile necontrolate ale inimilor, stare de visare. Paradis!

Te iubesc!

 

Advertisements