Răzbire

Și mă voi ridica!
Voi privi cu dispreț spre aerul rece,
ce-a încercat să-mi criogenizeze mintea
clipe și eternități de-a rândul,
iar atunci voi lăsa libertatea să zbiere.
Voi plânge cu zâmbete,
iar lacrimile mele,
obosite,
se vor arunca asupra pământului,
sărutându-l și prefăcându-i rânjetul amar
într-un zâmbet nemaiîntâlnit.
Pământul de sub picioarele-mi greoaie,
lovite de timp și ger,
va da naștere ierbii ce-mi va mângâia gleznele,
în drumul meu către viitor.

~ by Crisego on December 3, 2012.

Your opinion counts

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: