Mărturiile unui om bătrân

“Mă simt bătrân! Tare bătrân! Mă uit în jurul meu și nu pot opri timpul, nu pot opri oamenii care trec nepăsători pe lângă mine, nu pot opri anotimpurile din scurgere, nu pot să mai zburd așa cum o făceam odată. Mă simt alungat într-un azil ciudat de bătrâni, într-o închisoare în care nu am decât dreptul să tac și să îndur. Sunt închis în propriul meu corp, în propria mea minte. Mă simt inutil. Simt cum lumea de pe stradă trece prin mine ca și cum nu aș exista. Eu încerc să îi îmbrățișez pe toți, dar nu fac altceva decât să strâng vântul în brațe. Simt că timpul meu a apus, că am obosit, că nu mai este loc pentru mine pe harta vieții. Știu că nu am reușit în tot ceea ce mi-am propus, dar acum e prea târziu. Nu mai pot avea pretenții. Nu mă pot întoarce, nu mai pot schimba nimic. Ceea ce este neterminat, așa va rămâne pe veci.

Plâng…

Plâng și mă uit la mâinile mele scorojite de atâta neant și frig, de atâta timp trecut aiurea, fără rost. Mâinile mele sunt reci, căci n-au apucat să mângâie niciun chip cald, n-au apucat să cuprindă între ele chipul unei crăiese care să mă călăuzească spre iubire și extaz. Mâinile mele sunt pustii. Pustii și pustiite.

Ascult vântul turbat ce-mi face sufletul franjuri și mă gândesc că am trăit degeaba. Tot ce era mai frumos pe lumea asta de trăit, eu nu am trăit. Atât visasem, să iubesc, și am eșuat. N-a fost să fie.

Acum mă duc! Las în urmă un gol care n-are să fie simțit, oricum. Cine mă va plânge? Poate doar banca aceea ce mi-a fost loială în toți anii ăștia. Poate doar copacul la umbra căruia stăteam vara și scriam cu sufletul îndoit. În rest…liniște. O prea sfâșietoare liniște.

Dar nu-i nimic. Așa cum am trăit, singur și în tăcere, așa mă și duc. Nu vreau să deranjez pe nimeni, așa că plec fără să-mi iau adio.

Și totuși…adio!”

………………………………………………………………………………………………………………….

Exact când se pregătea să moară, un înger l-a salvat. L-a cuprins în brațele sale și i-a oferit încredere, bunătate, dragoste și grijă. I-a oferit un suflet cald în care să-și aștearnă iubirea și două mâini fierbinți pe care să le poată săruta cu pasiune și recunoștință. Astăzi, bătrânul este mai tânăr ca oricând. Trăiește, iubește, speră și visează! Ce destin! A fost îngerul potrivit, la locul și momentul potrivit!

………………………………………………………………………………………………………………….

Te iubesc și îți mulțumesc din tot sufletul, înger drag!

~ by Crisego on December 15, 2012.

5 Responses to “Mărturiile unui om bătrân”

  1. asa m-ai emotionaaat. ma bucur enorm ca am putut sa iti salvez sufletelul atat de frumos!te iubesc mult :* >:D<

    • :”> iti multumesc din tot sufletul! chiar m-ai salvat❤ ma bucur ca pot sa te fac fericita si ca zi de zi ne zambim ca doi copii mici, nevinovati:*❤ te iubesc enorm<3

  2. DOAMNE…DRAGOSTEA ASTA …ESTE TOT CE I TREBUIE OMULUI PENTRU A SIMTI CA NU TRAIESTE DEGEABA PE PAMANT…FOARTE FRUMOS…SA FII IUBIT

  3. 🙂

Your opinion counts

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: