A priori > A posteriori

by Crisego

Atunci, balanța a înclinat cu hotărâre spre “a priori”. Eram oarecum nesigur, nu știam la ce să mă aștept, iar privirea și zâmbetul ei îmi infipseseră pumnalul în centrul inimii. Un junghi ciudat de plăcut îmi gâdilase simțurile, iar pentru mine nu mai exista nimic în jur, în afară de ea. Îi sorbeam fiecare cuvânt, fiecare silabă, fiecare privire… vorbele ei parcă îmi cuprindeau sufletul într-o îmbrățișare ce-mi fura până și ultima literă de pe limbă. Nu știam dacă “a priori” va fi de bun augur pentru mine, însă m-am lăsat dus de instinct și mi-am luat rolul de călău pentru “a posteriori”. Și a fost bine! Astăzi trăiesc cea mai frumoasă poveste de dragoste și sunt un om împlinit. Îți mulțumesc, gândire “a priori”!

Advertisements