Paradoxuri. Introspecție

Să nu dau doi bani pe părerea celor din jur, dar totuși să mă fâstâcesc în fața lor, de teamă să nu le dau satisfacția eventualelor mele eșecuri; să vreau totul, dar să nu pot începe nimic, să nu mă pot hotărî asupra priorităților, să pierd teren în fața nestatorniciei mele caracteristice; să mă uit către soare, să vreau să ajung la el, dar să umblu cu gândul la noroiul de sub picioare; să fiu un îndrăgostit incurabil, dar să mă țin scai de poeziile funebre ce-mi cutremură ființa; să iubesc oamenii, dar să nu pot intra într-o discuție spontană cu un străin fără să mă bâlbâi; să îmi iubesc prezentul, să aștept cu nerăbdare viitorul, dar să mă lovesc zilnic de întrebări legate de integritatea mea morală din trecut, de ceea ce am făcut sau nu bine de-a lungul timpului…

Un singur lucru am găsit a nu fi un paradox: iubirea pe care i-o port ei, celei ce îmi este zilnic muză și model de urmat.

Îți mulțumesc! Te iubesc!

~ by Crisego on January 17, 2013.

Your opinion counts

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: