Zâmbet de copil

by Crisego

Ce zâmbet de copil aveai!
Cât de frumoasă mai erai!
Priveam în ochii tăi căprui,
te auzeam fără să spui
niciun cuvânt, puteai să taci!
Mi-era de-ajuns, să mă dezbraci
de orice urmă de orgoliu
să-i pui tristeții mele doliu,
să îmi aprinzi lumina-n suflet –
îmi îmblânzeai fiece urlet.
Și te privesc fără să știu,
dacă sunt mort sau dacă-s viu,
căci îngerii știam că-s după,
când viața mea o să se ducă.

Advertisements