Încercarea întunericului

Îmi amintesc cum Întunericul îmi apăruse pe nepusă masă în cameră și îmi spusese: “Gata! Credeai că te poți ascunde? Că mă poți păcăli? Ei bine, ține mine: când vreau ceva sau pe cineva, obțin! Acum vom face împreună o călătorie și vei cunoaște niște prieteni de-ai mei. Vei cunoaște Regretul, Frica, Schizofrenia, Psihoza, Apoplexia, Neîncrederea în sine și mulți alți prieteni buni de-ai mei. Sper să te porți frumos cu ei, să nu vorbești neîntrebat și să răspunzi politicos. Altfel…Altfel vei vedea tu! Te voi introduce într-o lume întunecată, în lumea mea, în lumea în care intri și rămâi. Nu mai poți ieși niciodată. Îți vei dori sfârșitul! Iar eu voi sta și voi râde cu gura până la urechi în timp ce te voi privi zvârcolindu-te, căutând o ieșire inexistentă din labirint. Ah, cu mâinile astea două îți voi mângâia părul și te voi înveli cu mantaua mea neagră de moarte. Ce distracție! Dar gata, să mergem! Hai!”

În momentul în care a vrut să mă tragă de mână, i-am spus, scoțând dintr-un buzunar o poză cu ea: “O vezi? Te chinui degeaba! Mă iubește și o iubesc, nu ai nicio șansă!”

Nu a durat mult, că Întunericul s-a aruncat la podea și a început să se zbată haotic, parcă cuprins de epilepsie. Dragostea a avut mingea la fileu. Și a înscris punctul decisiv!

~ by Crisego on February 1, 2013.

2 Responses to “Încercarea întunericului”

  1. siguuur ca te iubesc copile!!! >:D< ce frumos ai scris ;))

Your opinion counts

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: