Fără tine aici…

Fără dubii, este cea mai grea săptămână de până acum! Poate neluând în considerare perioada cu sărbătorile de iarnă..Câteva întâlniri printre picături, seara, știm amândoi că sunt puține. Însă, măcar avem speranță. Avem dragostea de partea noastră. Azi, când trebuia să te conduc la gară – așa cum o făceam întotdeauna -, m-ai vizitat câteva minute la muncă. Ah, cât de frumos a fost, cât m-ai emotionat!… Îți mulțumesc din suflet, copil frumos! A fost un cadou neașteptat și foarte plăcut! A fost gura de oxigen de care aveam nevoie. Minima gură de oxigen! Vizita asta mi-a dat putere să trec peste ziua asta, să sper și să respir mai ușor. A fost încă o dovadă că suntem suflete pereche, că nu putem sta unul fără celălalt. A fost o dovadă clară a iubirii noastre minunate. Iar scrisoarea pe care mi-ai dăruit-o…”C’est le parfum!”… M-ai emoționat și m-ai făcut atât de fericit și de mândru!… Îți mulțumesc, copil! Ești perfectă! Cum ziceam, suntem perfecți în imperfecțiunea noastră! O să treacă și săptămâna asta, iar duminică voi fi la gară și te voi îmbrățișa tare tare tare tare!  Tare, să îți imprim iubirea și dorul pe piele…

Ce-aș mai sta acum lângă tine! Ce te-aș mai săruta, ce ți-aș mai mângâia pielea caldă! Ce te-as mai privi în ochișori! Ce aș mai dormi alături de tine! Ah! Îmi e atât de dor de tine!😦 Abia aștept să te îmbrățișez, să te sărut, să te simt aproape! Mai e puțin! Te iubesc, copil frumos! Îți mulțumesc! Te iubeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeesc!

~ by Crisego on April 5, 2013.

4 Responses to “Fără tine aici…”

  1. Te iubeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeesc-ul asta exagerat mi-a adus aminte de o poveste reala auzita, sau mai corect spus, in care am fost si eu minimal implicata, cu sau fara voia mea. Adica, intr-un oras din Austria numit Viena, se zvonea ca exista un barbat care-si iubeste la nebunie nevasta. Cea care povestea, era in acel moment solo, si tare o rodea faptul ca nu avusese si ea vreodata macar 1% de un asemenea noroc. Si povestea cum ca acest barbat, nu uita nici o zi de nastere, nici un eveniment, ca impodobeste locuinta cu balonase, floricele, petale, lumanari, si caaaaaaaaaaate si mai cate ptr. a demonstra iubitei sale sotii…..maaaaaaaaaaaaaaaaaarea sa dragoste. Cel putin ptr. mine, era cunoscut chiar si la acea ora, faptul ca, tot ceea ce e exagerat nu prea miroase a natural. Anii au trecut, si iaca intamplarea facu sa ma intalnesc cu aceasta femeie “fericita”, care, in ciuda faptului ca ar fi trebuit sa radieze de bucurie, fata ei exprima tristete si singuratate. Si discutaram noi ce discutaram, pana in momentul cand mi-am permis s-o intreb cum sta treaba aia cu zvonul acela extravagant. Stii care a fost raspunsul ei? Ei, face si el ca sa faca, ca asa se face…..

    De ce am povestit aceasta intamplare? Ptr. faptul ca, atunci cand dragostea e REALA, nu e nevoie de exagerari, caci ce-i real EXISTA, se simte. Ce e real, sta in picioare, trece granitele universului, si nu poate fi confundat sau neauzit. Ceva real n-are nevoie nici de vorbe, nici de fapte. In schimb, dragostea falsa/prefacuta, oricat s-ar zbuciuma prin fapte, urlete, tipete exagerate, demonstratii,…va avea un efect ZERO. Exact ca cel expimat de acea nevasta “fericita”.

  2. Fara nici un fel de exagerare, mi-au dat lacrimile cand “te-am citit”…doamne cata iubire ai putut sa transmiti!
    Ti-am inteles atat de mult povestea, iar gara…nici eu nu stiu daca sa o urasca sau sa o iubesc, pentru ca acolo e locul intalnirii noastre si in acelasi timp al despartirii😦
    M-am regasit in articolul tau..superb, iar pentru asta iti multumesc!

Your opinion counts

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: