Timpul se spărsese în bucăți,
în firimituri mai mici decât boabele de orez,
în milioane de cioburi
formate din minute părăsite de esență,
lipsite de importanță.
Viața,
așa cum o știam și o știai,
încetase să mai respire.
Era începutul unui nou drum,
sfârșitul unui fost drum strâmb la infinit,
scânteia ce avea să aprindă torța,
flacăra viețuirii,
ci nu doar a supraviețuirii.
Atunci,
timpul,
spart în miliarde de atomi străini unii de alții,
își luă mâna de pe sufletele noastre
și ne eliberă de sub jugul punctului final.
Deveniserăm eterni!
Advertisements
cum este…am ramas fara cuvinte, iubite! multumesc din suflet, ai pus si pozicile frumoase de azi :D< te iubesc mult, mult, cel mai mult.
❤ ieeei, ma bucur ca iti plac pozicile si ca iti place ce am scris! te iubesc mult, copil! te ador si iti multumesc ca imi dai sansa sa pot scrie aceste randuri ❤ te iubesc! :*
Cat de dulci sunteti voi doi :o3
Multumim frumos! 🙂 ;))