Apus

Stăm cuminți pe o bancă, pe marginea unui lac ce ne privește și ne ascultă răbdător gândurile, ne ținem în brațe și admirăm apusul. Oare unde se duce? De ce nu rămâne oare bila imensă de foc pe cer, la marginea opusă a apei? De ar rămâne cerul veșnic colorat de apus!…

Și ne privim tăcuți, suspinând și inspirând aerul curat al frumosului. Parcă asistăm la o lecție de înțelepciune, căci soarele ne învață cum să ne retragem spre liniște, mândri și împliniți. Apusul vorbește tot mai tare și mai răspicat, iar noi ne transformăm parcă în spectatori într-o sală imensă de teatru, acolo unde cortina se trage la sfârșitul unei lungi zile de “jucat”. Atunci, nu ne rămâne decât să ne ridicăm în picioare și să aplaudăm, sperând că vom fi învățat ceva din discursul soarelui. Actorul se retrage, muzica tace, iar noi rămânem singuri cu noi înșine.

~ by Crisego on May 20, 2013.

6 Responses to “Apus”

  1. Atat de senini si de frumosi! O dragoste curata sa aveti!🙂

  2. ce frumoooos ai scris :D<

  3. si in ce hal imi place poza asta❤

Your opinion counts

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: