Haos estompat

Și mă-nvârteam adesea în cercuri închise, mereu în jurul aceleiași cozi, gâfâind și parcă pierzându-mi sufletul. Aveam uneori impresia că alerg și că parcurg kilometri întregi, când de fapt o palmă bine cadrată îmi demonstra că sunt tot acolo de unde mă imaginam plecat. Soarele răsărea mereu în spatele meu, niciodată în față, iar cerul îmi refuza privirea, căci ochii mei nu aveau suflet pentru el. Priveam mereu departe, către infinite zări, uneori în gol, niciodată aproape, niciodată înăuntru. Cuvintele se eschivau în fața mea, căci eu nu cunoșteam decât șuierăturile vântului din clipele când alergam haotic în cercul neantului. Acum, privind prin geamul ce-mi ilustrează tabloul unei ploi de vară, mi-aduc aminte că fiecare lacrimă ce cădea din cer îmi părea o corvoadă; simțeam cum pielea mi se cresta imediat, iar visurile mi se inundau. Nu știam că ploaia ne curăță, că nimic din ce e natural nu e menit să ne facă rău.

Cum ziceam, cercul era întotdeauna închis, iar zvârcolirile mele erau redundante. O simplă șoaptă însă mi-a dărâmat întregul fals castel. M-am trezit întins pe pământ și, pentru prima oară, începeam să văd cu ochii sufletului. Nu știu de unde a apărut, nu știu cum a apărut, însă știu că acea șoaptă mă însoțește și astăzi. De atunci, nu am mai fugit niciodată. Cercul s-a deschis și, chiar dacă haosul s-a simțit dezabuzat, am decis să mă opresc.

Mulțumesc!

 

~ by Crisego on June 12, 2013.

4 Responses to “Haos estompat”

  1. Reblogged this on Graffiti-uri pe pereţii unei gări.

  2. awwww ce frumos!❤❤

Your opinion counts

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: