O furtună liniștitoare

Și iată, pământul a luat iar culoarea frunzelor căzute pe pielea sa dură. Asfaltul îmi pare azi mai frumos, mai viu, mai melancolic. Roșu, galben, auriu, maro – un curcubeu desenat după ploaie pe aleile pustii. Furtuna a venit doar să ne strige dragostea, să ne spele cu ploaia sa purificatoare, să ne spună că îi era dor de noi și de chipurile noastre de copii ai străzilor pline de povești. Acum, cu mâinile împreunate, mergând cuminți, cu ochii mari cât cepele, pe sub copacii ce-și deschid brațele deasupra capetelor noastre, începem să visăm. Iar visul ne aduce fericirea pe buze, lumina în ochi și tunetul în piept. Azi, paginile poveștii prezintă o efuziune superbă, iar prezentul se află la antipodul zilei de ieri. Nu știu dacă voi ajunge vreodată “ceva când voi fi mare”, însă știu că m-am născut visător și că așa voi fi și în continuare, până în clipa ultimului “adio”. Iată, dovada, toamna ne-a lovit în plin iunie…

~ by Crisego on June 19, 2013.

4 Responses to “O furtună liniștitoare”

  1. ” Furtuna a venit doar să ne strige dragostea” . Scrierile tale au suflet. Bravo!🙂

  2. Nu știu dacă voi ajunge vreodată “ceva când voi fi mare”, însă știu că m-am născut visător și că așa voi fi și în continuare, până în clipa ultimului “adio”. Iată, dovada, toamna ne-a lovit în plin iunie…cat mi-a placut paragraful asta…SUPERB! bravo iube! :*

Your opinion counts

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: