Sfârșitul poeziei

Viața-i poezie; suntem vers în univers. Noi, cei ce ne considerăm titani, ce ne vedem cu ochi de pitici și ne erijăm în stăpâni, nu suntem de fapt decât un vers – cel mult – în poezia Creației. Ca o analogie, întregul este “Luceafărul” lui Eminescu; noi, o infimă parte din el. Cu siguranță că nu suntem primul vers, dar tare mi-e teamă să nu fim ultimul. Am ajuns într-un stadiu în care ne autodistrugem cu zâmbetul pe buze, inconștienți, mult prea preocupați de viitorul imediat. Viitorul îndepărtat… ce-i ăla? Gunoaie, gaze, poluare, defrișări în masă, sisteme politice canibale, indiferență față de bolnavi, nepăsare față de copiii de azi și părinții de mâine, dezinformare, zânzanie, cancan, doctori criminali – că pentru alții nu se alocă fonduri, doctori-îngeri ce nu sunt ajutați să profeseze în continuare…pe scurt, moarte. Moartea poeziei este mai aproape decât ne imaginăm. Timpul își închide buzunarul, orele nu ne mai ajung, minutele nu le mai sesizăm trecând, secundele trasează linia dintre viață și moarte. Ce ne rămâne de făcut… ne încăpătânăm să pretindem că nu știm. E atât de simplu!… De-am deschide ochii, de ne-am deschide sufletele, de-am începe să zgândărim spiritul și să scriem împreună mai multe și mai multe și mai multe versuri!… În lipsa lor, poezia moare! Iar când poezia moare, caietul se închide; creionul se rupe, iremediabil. Să sperăm totuși că nu suntem ultimul vers!…

~ by Crisego on June 19, 2013.

4 Responses to “Sfârșitul poeziei”

  1. mda… caietul se inchide…

  2. Nu o sa se inchida… >:D<

Your opinion counts

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: