Călător în paradis

by Crisego

Mă legănam lent pe o creangă subțirică, cu capul pe spate și ochii închiși, respirând un aer cald și moale. Părul curgea cuminte spre înapoi, lăsându-mi fruntea goală. Picioarele îmi erau atât de ușoare, încât parcă zburau odată cu leagănul, iar ciripitul unor păsări mititele îmi gâdila timpanele, ducându-mă lin către lumea lui Bach, Mozart sau Schubert. Îmi treceau prin fața ochilor nedeschiși încă visuri mai vechi, dar totuși atât de actuale! Doamne, câtă liniște putea încăpea în acel colț de lume! Un colț de lume ce era doar al meu. Mă cufundam tot mai mult în palmele fierbinți ale somnului conștient, iar paleta de culori din interiorul cutiei toracice devenea tot mai vastă. Din când în când, se mai auzea câte un râuleț curgând molatic la vale și parcă începeam să simt sub tălpi răcoarea apei. Coborând din leagăn, am pășit și m-am cufundat într-o lume imaterială, plutind timid printre bucățele albe de puf. Simțeam cum eram purtat pe brațe de o forță atât de puternică, și totuși invizibilă. Corpul mi se mișca exact precum valurile unui ocean, când în sus, când în jos. Călătoream cu sufletul. Paradisul mă cuprindea și mă absorbea…

Advertisements