Sinestezie

Stam întins pe o bucățică de nisip, pe plaja goală, pierdut undeva între vise și realitate. Se simțea miros de libertate. Libertate dată de o dulce nimicnicie ce mă înconjura. Nu se întrezărea nimic în largul mării, iar nisipul dansa în jurul meu de unul singur. Ochii vedeau în aer muzica unei liniști ce mă tulbura atât de plăcut! Din când în când, un val se mai izbea de câte o stâncă aflată la mică distanță de tărm, iar norii se mișcau cu pași deloc grăbiți, nelăsându-mă să îmi creez impresia unui peisaj monoton. Gustam și simțeam atât de pișcătoare imaginea golului desăvârșit! Eram singur. Am putea spune fără orizont, la o primă vedere. Însă acea singurătate era atât de calmă, încât auzeam până și mirosul șoaptelor nisipului fierbinte. Ce dulci erau! Pentru prima oară, nu mă simțeam singur, în ciuda unei singurătăți evidente. Corpul era pustiit, dar sufletul încă simțea adânc furtuna ce s-a pornit odată cu privirea și sărutul ei. Ea, cu farmecul și frumusețea ei, m-a aruncat departe, într-o altă lume. Sinestezia s-a așezat atunci la cârma ființei mele.

 

~ by Crisego on September 16, 2013.

6 Responses to “Sinestezie”

  1. […] “Eram singur.” […] “Pentru prima oară, nu mă simțeam singur” […]

    Expresiv!

    +1

  2. Şi…m-ai readus pe plaja amintirii mele. Am şi eu nevoie de un loc îmbâcsit de singurătate, un loc unde să mă simt mereu alături de cineva

Your opinion counts

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: