Cuvinte

Cuvintele își țes pânza pe sufletele noastre. Odată rostite, ecoul lor rămâne injectat în cordul nostru care nu știe cum să reacționeze, iar efectul poate prinde diverse contururi. Din nefericire, cel mai mare păcat al cuvintelor calde este acela că tind să se înfierbânte tot mai tare și să se înmulțească de la sine. Rămânem stane de piatră în fața unei avalanșe de litere, iar siguranța sufletelor noastre se scurge prin călcâiul lui Ahile. Vorbim uneori mult, tăcem uneori mai puțin decât minimul necesar, iar lacrimile fug disperate din suflete, prin ochi. Îmi pare rău că uneori mă las prins în mreaja cuvintelor calde, că uneori sufletele ni se asfixiază sub greutatea non-tăcerii atât de nocive, că uneori uit să ascult. De acum încolo, lecția fiind învățată, voi lăsa cuvintele întâi să se răcească în cămara cortexului, pentru ca ulterior să le folosesc mult mai înțelept.

Îmi pare rău pentru cuvintele de astăzi! Mâine vom zâmbi! Promit!

~ by Crisego on September 20, 2013.

Your opinion counts

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: