Noi, oamenii

Zâmbim prea rar,
vorbim prea mult,
ascultăm tot mai puțin,
privim tot mai adesea afară, când de fapt ar trebui să privim înăuntru,
călcăm nepăsători totul în picioare, cu tălpile murdare de noroiul nostru propriu, în loc să pășim cu grijă, pe vârfuri, așa cum se cuvine să se pășească pe un covor de suflete,
suntem în același timp avocați, procurori și judecători, însă niciodată nu ne punem în locul acuzaților,
respirăm mult prea zgomotos,
inventăm religii, doctrine, în loc să lăsăm credința liberă, să îi ascultăm glasul în sinea noastră,
muncim prea mult, haotic, privind doar scopul, nu și mijloacele,
avem prea puțin timp pentru cei dragi,
alergăm prea mult,
visăm prea puțin,
ne omorâm aproapele,
ne bucurăm de răul altora,
batjocorim natura,
distrugem până și ultimele fărâme de istorie…….

………….și totuși, ne considerăm ființe superioare.

~ by Crisego on September 23, 2013.

4 Responses to “Noi, oamenii”

  1. Trist,dar adevarat. !😦

  2. Cat de frumos pusa-n cuvinte trista realitate…

Your opinion counts

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: