Martor tăcut

Aș vrea să iau forma invizibilului, să mă plimb desculț prin jungla urbană ce ne înconjoară, să mă opresc în mijlocul unui bulevard, sau poate pe trotuar – nu contează -, să simt febra pe care niciun doctor nu o poate simți pe fruntea societății, să respir discret și să nu fiu cunoscut de nimeni. Aș vrea să mă așez la întâmplare pe niște bănci din parc, să ascult poveștile copiilor, adulților, bătrânilor, să mă așez fix în fața lor și să îi privesc pe toți în ochi, după care, acasă, să transcriu drama fiecăruia în parte, să fac o radiografie a sufletului uman. Aș vrea să pot avea tăria de a fi un simplu martor tăcut și invizibil la tragedia ce se abate neîncetat asupra omului. Însă, nu pot. Port în mine drama întregii omeniri, lacrimile tuturor copiilor ce mor de foame la margini oraș, urletele disperate ale tuturor frunzelor ce cad fără-ncetare pe asfaltul mult prea rece și indiferent… Poate de asta iubesc atât de mult să scriu dramatic – totul vine din mine…

tumblr_lgbhobe8Gw1qgfo7wo1_500_large

~ by Crisego on October 8, 2013.

2 Responses to “Martor tăcut”

  1. Cât de frumos… profund.
    Poate că scrii dramatic, dar scrii superb!

Your opinion counts

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: