Intrasem, alături de tine, pe poarta unui univers perfect!

Mă aflam într-un univers unic, cald, liniștitor. Era un univers diferit de cel pe care îl cunoscusem eu până atunci, fapt pentru care eram destul de nedumerit. Mă gândeam, oare este real? Sau mă voi trezi peste jumătate de oră în patul meu, în aceeași atmosferă sumbră în care adormisem cu o seară înainte? Mă uitam atent în jur și vedeam ceea ce nu se putea zări; deschideam brațele și simțeam îmbrățișându-mă ceea ce nu poate fi sesizabil, palpabil; aerul era ciudat – simțeam pe vârful limbii o aromă care nu poate fi descrisă, o aromă ce parcă fusese creată doar pentru acel moment. Lumina de afară era de asemenea ciudată – te priveam, iar Cerul își lăsa ușor transperantele să cadă, până în clipa în care îți puteam admira cel mai bine căpruiul calm și totuși tulburător. Era o lumină perfectă, ce venea dintr-un soare care parcă exista pe Cer doar pentru noi.

Fiecare șoaptă pe care o desenai pe planșele timpanelor mele era parcă o mângâiere a sufletului meu obosit și însetat de liniște. Fiecare licărire a ochilor tăi cuminți era precum un semn revelator. Fiecare pas pe care îl făceam împreună pe aleile ce deveneau ale noastre mă ducea tot mai aproape de o lume străină, dar din ce în ce mai frumoasă și surprinzătoare. Și totuși, parcă pe aleile acelea, șoptindu-ne culori pe timpanele firave, mă simțeam acasă.

Până și Cioran cred că simțea că ceva se întâmplă – mâna în care țineam “Pe culmile disperării” ardea, de parcă autorul știa că-l părăsesc, că mă îndrept spre o altă lume, una străină de angoase, psihoze și obsesii.

Înaintam înspre asfințit împreună, iar gândurile ne deveneau tot mai apropiate; erau legate cu lanțul liniștii atât de tulburătoare!… Era o liniște vindecătoare!

Intrasem, alături de tine, pe poarta unui univers perfect!

~ by Crisego on October 9, 2013.

4 Responses to “Intrasem, alături de tine, pe poarta unui univers perfect!”

  1. Scrii cu o naturaleţe deosebită. Acest univers perfect mi-l oferi tu de fiecare dată când îţi vizitez blogul.

  2. -Da s-ar putea numi universul dragostei , un univers ce provoaca visuri din care nu doresti sa te trezesti niciodata ,doresti sa traiesti in aceste visuri mereu,mereu,mereu ,in acea liniste mingîitoare ce te face sa plutesti , simturile se inlatura va ramine unu ce va rasari din profundul inimii , se cheama iubire.

Your opinion counts

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: