Singurătate

Te scalzi într-o mare cu valuri agasante, undeva în larg, departe de țărm, iar singurul lucru pe care îl poți face este să calci apa, să te menții la suprafață. Degeaba te zbați, nu faci decât să te îndepărtezi de uscat. Valurile te ridică, te scufundă, te fac să te confunzi cu marea.

Sau, te afli într-un colț de cameră pustie, cuprins de un marasm inefabil, îți pui mâinile pe cap și te gândești ce cauți tu acolo. Vezi prinsă de tavan o lustră ce și-a pierdut scopul, pe masă vezi un buchet de flori ofilite, iar pe pereți vezi mucegaiul întinzându-se falnic. Privești pe geam și vezi teiul murind, întorcându-se la starea de absență, vezi câteva ciori ce zboară agonizant pe cerul gri, vezi niște umbrele plimbându-se grăbite pe deasupra aleii din fața blocului, vezi speranța în imagini ce fug acum spre neant, îndepărtându-se de tine – cadavrul unui suflet rătăcit. Te întorci perplex în colțul tău de cameră și începi ușor, ușor să te resemnezi. Singurătatea e un monstru inexorabil…

~ by Crisego on October 10, 2013.

6 Responses to “Singurătate”

  1. Da’ unde-i Missy ? Pe unde umblă ?🙄

  2. Nu iti doresc sa cunosti singuratatea niciodata, oricum, la ce ”interior mobilat” ai nu cred ca ar fi posibil…

Your opinion counts

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: