Cafea cu venin

by Crisego

Se trezește, puțin după ora 10, își ia papucii în picioare și se îndreaptă fulgerător către bucătărie. Acolo, își toarnă într-o ceașcă niște cafea rămasă de ieri și devine destul de agitat. După cum se pare, noaptea nu a fost un sfetnic prea bun pentru el. Cafeaua este foarte amară, dar ce mai contează? Se bucură din plin de veninul zațului stătut. Începe să recapituleze faptele și întâmplările din ziua precedentă și se enervează tot mai tare. Lovește cu pumnul în masă, aducându-și aminte de persoanele care i-au zdruncinat liniștea marginalizându-l și aruncându-i vorbe de ocară. Cât de sete îi este de răzbunare! Acum, la jumătatea ceștii, toți îi sunt dușmani – cei care râdeau pe seama sa, cei care îl ignorau, cei care doar zâmbeau sau cei care doar îl priveau. Ura sa față de oameni crește tot mai tare, încrederea în sine și în cei din jur ajunge sub valoarea lui zero, iar mâinile îi tremură necontrolat. Într-un moment critic, atunci când este gata să se ridice de la masă și să arunce ceașca pe podea, simte o mână caldă atingându-i delicat mâna dreaptă și aude o voce calmă adresându-i-se cu o șoaptă la ureche: “Bună dimineața!”… Deja simte gust de zahăr în cafea…

Advertisement