Singur pe plaja cu nisip rece

Acum stai întins pe spate, pe plaja cu nisip rece – e deja toamnă târzie, iar gândurile…parcă nici ele nu mai sunt ce-au fost. La ce să te mai gândești? La ce să mai visezi? În jurul tău e o tăcere cât un viscol, doar marea mai șoptește câte o silabă răgușită… Te ridici și te miri – cum poate fi totul atât de cenușiu?! Strângi într-un pumn câteva sute de fire de nisip pe care, apoi, le lași să se scurgă printre degete. Te gândești, “așa mă duc și eu. Așa se duce și timpul, iar eu călătoresc cu el”… Ai vrea să vorbești cu cineva.. cui să-i vorbești? Până și pescărușii… parcă s-au săturat și ei, au părăsit marea… nici măcar cu ei nu mai poți vorbi. Din când în când, marea mai aruncă asupra nisipului rece câte un val – și mai rece -, iar tălpile-ți goale sunt atinse de un fior negru ca visele tale… Acum, nu-ți mai dorești decât să adormi – poate, cine știe cum, vei visa o lume nouă… măcar în vis să scapi de nisipul rece și de marea indiferentă. Și te cuprinde o stare ciudată – corpul îți amorțește, ochii se închid, dar nu te poți aștepta la vise – ești într-o veritabilă gaură neagră, în care gândurile se adună în jurul tău precum un uragan și distrug tot… nu mai durează mult și te prăbușești. Psihicul îți stă îngropat în nisipul rece…

 

~ by Crisego on October 23, 2013.

2 Responses to “Singur pe plaja cu nisip rece”

  1. E rândul și acestor gânduri pe lângă cele atât de frumoase, de îmbietoare din vara ce abia trecu. Ce să facem? Și toamna este a noastră cu gândurile și frumusețile ei.

Your opinion counts

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: