Căpruiul ei

Ochii ei, într-un final ce nu se mai întrezărea, au reușit să picteze, pe planșa-mi rătăcită printre coaste, noaptea. Din căpruiul ei s-a născut întunericul suav al nopților calde de vară pe care nu le cunoscusem până s-o cunosc pe ea. Trăiam de mult prea multă vreme într-o insomnie ciudată, nu pentru că noaptea nu-mi aducea liniștea, ci pentru că eram martorul unei zile infinite, pline de lumină și zgomot, plină de detalii ce-mi furau privirea avidă de repaos. Tânjeam după o noapte calmă, cu lumină slabă. Visam să pot visa. Visam să pot închide ochii și să adorm sub vraja parfumului unor șoapte de noapte bună. Căpruiul acela mi-a oferit noaptea în dar. De atunci, iubesc și mai mult noaptea, liniștea, întunericul ce-mi dă prilejul să-mi ordonez gândurile. Iubesc acel căprui. El este singurul căprui. Căpruiul!

~ by Crisego on November 10, 2013.

Your opinion counts

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: