Trenuri fără gară

Oare nu suntem noi uneori precum niște trenuri fără gară? Rătăcim prin tot felul de locuri, traversăm munți, văi, dealuri, orașe, însă uităm să ne oprim. Sunt momente în care uităm de casă, de familie, de odihnă, de iubire, momente în care ne consumăm energia într-un mod haotic, pentru ca apoi să sfârșim undeva departe, într-un pustiu, obosiți, fără să mai putem măcar șuiera. Dacă, prin absurd, ar locui cineva prin împrejurimi, nu ne-ar putea auzi strigând. Iar dacă ne-ar găsi întâmplător, ne-ar jupui și ne-ar lăsa să putrezim goi în acel pustiu. Tablă, fier, cupru, lemn… Oamenii și timpul ar vanzaliza toate trenurile, rând pe rând, până nu ar mai rămâne decât povestea lor….

Vedeți voi, dragi prieteni, uneori chiar suntem precum niște trenuri fără gară. Pornim la drum, dar nu știm către ce ne îndreptăm. Rătăcim, dar nu ne oprim să obținem o îndrumare sau să ne odihnim….

Dragilor, să nu uitați să vă opriți în câte o gară din când în când! Să nu ajungeți niște ruine!…

 

~ by Crisego on November 13, 2013.

4 Responses to “Trenuri fără gară”

  1. Cateodata nu ne oprim pentru ca ne e frica de necunoscutul ce ne poate convinge sa ramanem..

Your opinion counts

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: