Uneori lipsești de pe bucățica ta de cearșaf…

Uneori, până și somnul ațipește. Și-atunci, la ce să mă gândesc? Ce să fac? Unde să mă duc, cu cine să vorbesc și cui să-i urlu dorul meu? Noaptea trece uneori exagerat de greu… Exact cum trece o secundă la Polul Nord. Aș vrea să îmi întorc privirea către locul de la perete, acolo unde în mod fericit – nu obișnuit din păcate – stai tu, să te îmbrățișez și să-ți șoptesc cu grija cu care roua mângâie o frunză dimineața: “Te iubesc!”

Dar nu ești mereu acolo! Locul tău nu este mereu ocupat de tine… De multe ori, doar istoria mai locuiește acolo, pe bucățica ta de cearșaf. Și doare…

Știi ce ți-aș șopti acum, dacă ai fi aici, pe bucățica ta de așternut? Ți-aș spune doar așa: “Hai să visăm împreună!”

~ by Crisego on November 14, 2013.

4 Responses to “Uneori lipsești de pe bucățica ta de cearșaf…”

  1. cum ar fi sa visam in cuplu? sau in grup?

Your opinion counts

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: