De ce țipă oamenii când sunt supărați?

“Într-o zi, un înțelept indian puse următoarea întrebare discipolilor săi:

– De ce ţipă oamenii, când sunt supăraţi?

– Ţipăm deoarece ne pierdem calmul, răspunse cineva.

– Dar de ce să ţipi, atunci când cealaltă persoană e chiar lângă tine?

– Păi, ţipăm ca să fim siguri că celălalt ne aude, încearcă altcineva.

– Totuşi, nu s-ar putea să vorbim mai încet, cu voce joasă?

Niciunul dintre răspunsurile primite nu fu considerat mulţumitor. Atunci veni lamurirea:

– Ştiţi de ce ţipăm unul la altul, când suntem supăraţi? Adevărul e că, atunci când două persoane se ceartă, inimile lor se distanţează foarte mult. Pentru a acoperi această distanţă, ei trebuie să strige, ca să se poată auzi unul pe celălalt. Cu cât sunt mai supăraţi, cu atât mai tare trebuie să strige, din cauza distanţei şi mai mari. Pe de altă parte, ce se petrece atunci când două fiinţe sunt îndrăgostite? Ele nu ţipă deloc. Vorbesc încetişor, suav. De ce? Fiindcă inimile lor sunt foarte apropiate. Distanţa dintre ele este foarte mică. Uneori, inimile lor sunt atât de apropiate că nici nu mai vorbesc, doar şoptesc, murmură. Iar atunci când iubirea e şi mai intensă, nu mai e nevoie nici măcar să şoptească, ajunge doar să se privească şi inimile lor se înteleg. Asta se petrece atunci când două fiinţe se iubesc – au inimile apropiate.

Când discutaţi, nu lăsaţi ca inimile voastre să se separe una de cealaltă. Nu rostiţi cuvinte care să vă îndepărteze şi mai mult, căci va veni o zi în care distanţa va fi atât de mare, încât inimile voastre nu vor mai găsi drumul de întoarcere.” – Mahatma Gandhi

Advertisement

Lucian Blaga, despre stil

Fenomenul stilului, răsad din seve grele ca sângele, își are rădăcinile împlântate în cuiburi dincolo de lumină. Stilul se înființează, ce-i drept, în legătură cu preocupările conștiente ale omului, dar formele pe care le ia nu țin decât prea puțin de ordinea determinațiilor conștiente. Pom liminar, cu rădăcinile în altă țară, stilul își adună sucurile de acolo, necontrolat și nevămuit. Stilul se înființează, fără să-l vrem, fără să-l știm; el intră parțial în conul de lumină al conștiinței, ca un mesaj din imperiul supraluminii, sau ca o făptură magică din marele și întunecatul basm al vieții telurice. – Lucian Blaga, “Trilogia Culturii”

La început de lecturare, aflăm că stilul nu ține de noi, de voința noastră, de intențiile noastre. Stilul se naște și se dezvoltă după propriile sale reguli, în subconștient.

Care este ultima carte cumpărată?

Chiar așa! Că tot e Black Friday în perioada asta și pe mulți ne-a lovit pofta de cumpărături… și-a cumpărat cineva cărți? ( Asta dacă nu cumva toți banii s-au dus pe LCD-uri și tablete șmechere )… Eu am vrut sa comand de pe Elefant niste cărți, dar mă obligau să plătesc și transportul, ridicarea de la sediu fiind indisponibilă până miercuri. Cum eu locuiesc lângă sediu, ce rost avea să plătesc transport? Nu, mersi! Așa că am preferat să mă răsfăț totuși cu o carte de la librăria Humanitas, chiar dacă nu avea o mega-reducere precum cele de pe site-ul mai sus menționat. Am ales Lucian Blaga – Trilogia culturii. 

Voi ce cărți ați mai cumpărat în ultima vreme? Mai exact, care este ultima carte cumpărată?