Prezent mult prea grăbit

by Crisego

Ne unim trupurile și materia printr-o îmbrățișare și sperăm să rămânem așa. Dar vine viitorul cu incertitudinea lui și ne aruncă în aer blocul de speranțe. Ne privim în ochi ca și cum ne-am privi în oglindă, ne ținem de mâini ca și cum ne-am ține de viața însăși, facem import și export de gânduri și sentimente, împărțim aceeași felie de dragoste, dar parcă ceva e în neregulă. Un singur lucru poate fi în neregulă: un prezent mult prea grăbit. Nu apucăm bine să transcriem tabelul lui Mendeleev, că totul ia foc în secunda în care viitorul își bagă coada și ne vedem nevoiți să ne întoarcem privirile, să ne lăsăm mâinile reci, să ne dezîmbrățișăm, să ne oferim ultimele săruturi… Mă gândesc, oare când s-o naște geniul care să inventeze prezentul infinit?!…

Advertisement