Jocul barbar al singurătății

Totul se prefăcea în jur în junglă. Umblam încălțat cu niște bocanci siberieni, de frică să nu îmi pun în pericol picioarele, iar în ghiozdan îmi rămăsese apă doar pentru o noapte. Nu că n-ar fi plouat destul… Pe măsură ce înaintam în necunoscut, vedeam iluzii cum atârnă de crengile copacilor bătrâni. Bineînțeles că am încercat să sar, să prind și eu câteva, iar când am reușit să pun mâna pe ele, iluziile s-au dovedit a fi de fapt șerpi.  Ce coșmar! Șerpi! Tocmai mie să mi se-ntâmple… Ploaia se întețea, pădurea se adâncea și se ermetiza tot mai tare, animalele urlau nestingherite, parcă râzând de mine-n urma mea, iar soarele nu se mai vedea de mult. Am vrut să mă întind pe pământ, să mă odihnesc, dar cine știe prada cui aș fi ajuns! Mai bine nu! Mergeam tot înainte, cu ochii cât cepele, nerecunoscând în jur nimic familiar….

….”Doamne, ce vis urât!”…

~ by Crisego on December 10, 2013.

2 Responses to “Jocul barbar al singurătății”

  1. …foarte urât… pe mine singurătatea mă sperie cel mai mult! Să strigi în vid… să nu poţi desluşi măcar o faţă acră şi rea pe undeva…

Your opinion counts

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: