Și-a plecat…

…și-am rămas…

Și mă gândesc că mâinile ei sunt buzele împlinirii sufletului meu… Le sărut încet și simt timpul cum se scurge violent pe lângă noi…

O dimineață rece, un tren ce așteaptă să fugă prin ceață și fulgi micuți de zăpadă, oameni grăbiți, în mijlocul cărora existăm noi, îmbrățișați și înceți, împotriva regulei…

Deja îmi e atât de dor!… Urmează zile în care totul în jur va dispărea – și timp, și spațiu… Doar ea ar putea reda esența existenței, însă nu acum…

Vreau să cred că mai e puțin. Sper măcar să fie mai puțin de o viață de gând…

( Cele mai frumoase cadouri sunt cele simple, care să îmbrace sufletul omului, ci nu trupul! Îți mulțumesc! )

~ by Crisego on December 20, 2013.

Your opinion counts

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: