Gând LXXVI

În război fiind, sunetul gloanțelor acoperă sunetul oricărui gând lăuntric și te face să înnebunești. La un moment dat îți cade din buzunarul de la piept o poză cu cei dragi, în care toată lumea zâmbește. Privește-o, zâmbește, sărut-o și pune-o înapoi la piept! Acordă-ți un moment de răsfăț – imaginează-ți fericirea! Poza reprezintă speranța. Ea moare ultima, în clipa în care nu vei mai avea putere să o privești, să zâmbești, să o săruți și să o pui din nou la piept.

~ by Crisego on January 3, 2014.

7 Responses to “Gând LXXVI”

  1. Citatul dvs. e şi mai frumos dacă ne gândim că şi viaţa noastră e tot un fel de “război”. Felicitări şi multă inspiraţie şi în continuare!

  2. Pff, cât de trist..😦

Your opinion counts

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: