intr-o lume in care esti inconjurat de psihopati, imaginea alb-negru a vietii e cel mai bun scut impotriva lor. de-ti permiti a vedea viata colorata, poti fii sigur ca esti deja prada lor. 😉
1. Nu esti inconjurata DOAR de psihopati 🙂 Daca spui asta, nu te poti exclude pe tine, pe mine sau pe vecinu, pentru ca nu exista unu’ sanatos si restul psihopati.
2. Daca viata este alb-neagra, nu inseamna ca nu poti avea un pic de imaginatie, cat sa nu te complaci, cat sa nu cedezi…
n-am spus DOAR. iar imaginatia n-are nimic de-a face cu a putea vedea viata colorata…cel putin ptr. mine. ce intelege unul prin a vedea viata alb-negru sau colorat, si ce intelege altul….sunt lumi diferite.
Interesantă concluzie. Însă, cel mai probabil un orb s-ar mulţumi să vadă şi în alb-negru, numai să vadă.
Pe de altă parte, orbii nu văd cu ochii, dar văd cu “imaginaţia” care le permite să “vadă” culori pe care noi nu le vom putea vedea niciodată. Pentru că roşul nostru diferă de ceea ce înţeleg ei prin “roşu”.
Dar este o discuţie filosofică şi nu-şi găseşte locul aici 🙂 .
Am prins ideea sau metafora. Multă inspiraţie şi în continuare! 🙂
P.S.: cred că am o defecţiune tehnică, dacă o să apară de două ori comentariul, vă rog să lăsaţi doar unul 🙂
Aveti dreptate in ceea ce spuneti! Intr-adevar, discutia care s-ar putea isca este mai degraba filosofica, insa nu cred ca nu isi are neaparat locul aici, caci este totusi un blog, ci nu sectie de politie 😀 Putem vorbi liber despre orice 🙂 Multumesc pentru apreciere!
Am prins ideea pe care aţi vrut să o transpuneţi prin acest rând. Într-adevăr, viaţa e ca un pustiu fără culoare. Iar, în ceea ce mă priveşte, ceea ce dă culoare vieţii se numeşte “dragoste”.
Poate că voi fi prea sentenţios 🙂 , dar a trăi fără “culoare”, pe care eu o înţeleg ca “dragoste”, e chiar mai rău decât a trăi orb.
Dar vă aprob cugetarea, deşi am mai completat-o puţin la nivel mental 😀 .
😀 Sa nu uitam de Andrea Bocelli, care, desi este nevazator, nu cred ca nu iubeste 🙂 Deci, faptul ca totusi iubeste aproba ceea ce spuneti 🙂 Aveti mare dreptate!
intr-o lume in care esti inconjurat de psihopati, imaginea alb-negru a vietii e cel mai bun scut impotriva lor. de-ti permiti a vedea viata colorata, poti fii sigur ca esti deja prada lor. 😉
1. Nu esti inconjurata DOAR de psihopati 🙂 Daca spui asta, nu te poti exclude pe tine, pe mine sau pe vecinu, pentru ca nu exista unu’ sanatos si restul psihopati.
2. Daca viata este alb-neagra, nu inseamna ca nu poti avea un pic de imaginatie, cat sa nu te complaci, cat sa nu cedezi…
n-am spus DOAR. iar imaginatia n-are nimic de-a face cu a putea vedea viata colorata…cel putin ptr. mine. ce intelege unul prin a vedea viata alb-negru sau colorat, si ce intelege altul….sunt lumi diferite.
Interesantă concluzie. Însă, cel mai probabil un orb s-ar mulţumi să vadă şi în alb-negru, numai să vadă.
Pe de altă parte, orbii nu văd cu ochii, dar văd cu “imaginaţia” care le permite să “vadă” culori pe care noi nu le vom putea vedea niciodată. Pentru că roşul nostru diferă de ceea ce înţeleg ei prin “roşu”.
Dar este o discuţie filosofică şi nu-şi găseşte locul aici 🙂 .
Am prins ideea sau metafora. Multă inspiraţie şi în continuare! 🙂
P.S.: cred că am o defecţiune tehnică, dacă o să apară de două ori comentariul, vă rog să lăsaţi doar unul 🙂
Aveti dreptate in ceea ce spuneti! Intr-adevar, discutia care s-ar putea isca este mai degraba filosofica, insa nu cred ca nu isi are neaparat locul aici, caci este totusi un blog, ci nu sectie de politie 😀 Putem vorbi liber despre orice 🙂 Multumesc pentru apreciere!
Am prins ideea pe care aţi vrut să o transpuneţi prin acest rând. Într-adevăr, viaţa e ca un pustiu fără culoare. Iar, în ceea ce mă priveşte, ceea ce dă culoare vieţii se numeşte “dragoste”.
Poate că voi fi prea sentenţios 🙂 , dar a trăi fără “culoare”, pe care eu o înţeleg ca “dragoste”, e chiar mai rău decât a trăi orb.
Dar vă aprob cugetarea, deşi am mai completat-o puţin la nivel mental 😀 .
😀 Sa nu uitam de Andrea Bocelli, care, desi este nevazator, nu cred ca nu iubeste 🙂 Deci, faptul ca totusi iubeste aproba ceea ce spuneti 🙂 Aveti mare dreptate!
Şi el şi mulţi alţii… Şi asta pentru că dragostea nu se “vede” cu ochii, ci cu sufletul. 🙂
Exact! De fapt dragostea nu se vede deloc, ci doar se simte! 🙂 Se traieste si se respira.
Era o comparaţie forţată, dar văd bine că aţi înţeles 😀
😀 Asa imi place sa cred, ca inteleg! 😀
da….sa stii