Suntem propriile noastre regrete

“Cineva a spus cu multă îndreptățire: << Sunt ceea ce n-am făptuit. >>
Lucru prin care trebuie să înțelegem că actele pe care nu le-am săvârșit datorită faptului că ne gândim neîncetat la ele sunt singurul conținut al ființei noastre. Cu alte cuvinte, eu sunt propriile mele regrete.” – Emil Cioran – Caiete, vol 3

De ce avem regrete? Pentru că avem sau am avut nevoie de ceva și nu am reușit să posedăm acel ceva. Pentru că am visat ceva și nu s-a împlinit. Pentru că am iubit și nu am fost iubiți. Sau poate pentru că nu am iubit când trebuia, sau poate pentru că nu am știut cum să iubim. Avem regrete pentru că ne lipsește ceva fără de care existența noastră pare stearpă, pentru că ne lipsește acel ceva care ne-ar întregi, care ne-ar face desăvărșiți. Regretăm fiindcă am pierdut o luptă pe care am fi putut-o câștiga sau pentru că am luptat pentru o cauză de mult pierdută. Regretăm din mii și milioane de motive. Asta ce înseamnă? Asta denotă faptul că suntem suma regretelor noastre, căci cum am putea fi oare mai bine definiți, dacă nu prin ceea ce dorim pentru sufletele noastre? Spun sufletele noastre, căci regretele sunt posibile doar când simțim cu sufletul. Dacă regretăm ceva efemer, material, care nu transcede materialul, atunci acela nu este regret, ci moft. Adevăratele regrete sunt plătite cu lacrimi și zvârcoliri ale sufletelor…

~ by Crisego on January 25, 2014.

2 Responses to “Suntem propriile noastre regrete”

  1. Regretam si ceva ce facem intr-un mod gresit.

Your opinion counts

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: