Deznădăjduire

by Crisego

Pe banca veche a-nceputurilor noastre
se mai așterne astăzi numai praful;
un crivăț zbiară dincolo de coaste,
iar un poet ratat își scrie epitaful…

Se-aud din ‘naltul cerului cum cântă
vreo două păsări ce dansează parcă-n gol;
un suflet de poet spre cer se-avântă,
iar trupul cade secerat pe sol…