Sub o pătură de întuneric

Iubito, ne-ngroapă amurgul,
cădem amândoi în non-verb;
acum, că nu bate nici vântul,
tăcerile noastre converg.

Ne-acoperă marele negru,
ne-apropie parcă de Tot;
îmbrățișăm de îndată misterul,
iar timpul se-oprește în loc.

Iubesc întunericul care
ne mistuie fiece gând;
iubim fără semn de-ntrebare,
iubim făr’ măcar vreun cuvânt.

~ by Crisego on January 29, 2014.

2 Responses to “Sub o pătură de întuneric”

  1. Superba poezie! Mi-a ajuns la suflet…

Your opinion counts

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: