Fericire cu gust de castane

by Crisego

Este deja 1. Noaptea s-a lăsat încet peste trupurile firave ale copacilor înghețați, iar noi ne ascundem sub pătura călduroasă, îmbrățișându-ne cu dorul întregii lumii. Este atât de frumoasă! O mână o țin sub capul ei, iar cealaltă îi mângâie chipul frumos, pur, ca de copil. Îi privesc zâmbetul, ochii, obrajii, fruntea…  O simt cum zâmbește cu întreaga sa ființă și devin mai fericit. Sunt cel mai fericit bărbat. Am norocul să mă aflu la o gură de aer distanță de cel mai frumos tablou al Afroditei… Simt cum timpul se oprește în loc, dar parcă îl simt și fugind ca un nebun. Sunt complet compromis. Complet înstrăinat. Nu îmi mai aparțin, din clipa în care i-am mângâiat pentru prima oară chipul…. Ochii ei sunt atât de frumoși! De un căprui atât de calm și de fierbinte! În noaptea asta adorm din nou având pe limbă gustul castanelor. Fericirea are gust de castane…

Advertisements