Înainte să fie prea târziu

Era un bărbat înalt, ușor trecut de treizeci de ani. Purta mereu același pardesiu negru și aceiași pantofi de culoarea scoarței de copac. Ziua se plimba prin oraș, făcând fotografii pe care urma să le transforme noaptea în povești. Iubea oamenii, așa că îi fotografia pe aceștia în mod special.

Într-o frumoasă duminică, după ce și-a pregătit minuțios aparatul, a luat la pas bulevardele din apropierea casei sale, hotărât fiind să scrie o poveste cum nu mai scrisese. După multe ore, s-a întors în camera sa întunecată și a început să privească interesat toate fotografiile făcute. Îi captase atenția imaginea unei fete de vreo douăzeci de ani ce vindea trandafiri alături de bunica sa, la colț de bulevard. Părea neîngrijită și umilă, deci povestea perfectă. Studiind fotografia, căutând detalii, devenise obsedat de fată. Chipul ei parcă strălucea de fiecare dată mai tare, iar zâmbetul i se părea dumnezeiesc. Era incapabil să scrie vreun cuvânt. De acum, în fiecare zi trecea prin fața micuței tarabe unde fata vindea trandafiri și cumpăra și el câte o floare. Nu uita niciodată să o admire. Niciodată însă nu îndrăznea să îi spună ceva… Prefera tăcerea și un zâmbet simplu. A continuat să cumpere flori timp de vreo două luni. În tot acest timp, pasiunea sa pentru fată ajunsese la cote inimaginabile și părea tot mai hotărât să își declare sentimentele. Într-o zi ploioasă, a îmbrăcat cele mai frumoase haine pe care le avea și s-a hotărât: Vroia să cumpere din drum un trandafir, pe care urma să i-l ofere muzei sale, alături de un bilețel. Ajuns în dreptul tarabei, a observat că fata lipsea. S-a apropiat de bătrâna ce acum vindea garoafe și a întrebat cu jumătate de gură unde este fata. Bătrâna, tremurând și cu lacrimi în ochi, ia spus încet: “…Maică, era bolnăvioară…”. Nu a mai apucat să termine ce avea de spus, că bărbatul înțelese. Cerul se prăbușise pentru el. Tocmai când își făcuse curaj să îi vorbească… Era prea târziu!…

……………………………………………………………………………………………………………………………

 

(Mă gândeam la un scurtmetraj care să aibă acest scenariu, însă nu am nici aparatură, nici cunoștințe, nici talent actoricesc…așa că am scris aici povestea ce mi-a invadat azi-noapte mintea…)

~ by Crisego on February 10, 2014.

Your opinion counts

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: