Izbucniri

“Cu câte iluzii trebuie să mă fi născut ca să pot pierde câte una în fiecare zi!…” – Emil Cioran

Steaua – Dinamo trebuie să se joace în Ghencea

Nu, nu îmi place Național Arena, pardon, Mall Arena. Nu îmi trebuie “lux” pentru a mă simți comfortabil pe stadion. La urma urmei, mă duc să cânt, să încurajez echipa, să simt pulsul peluzei, nu să fac poze de profil și să mănânc hot-dogi. Pentru mine, Ghencea înseamnă CSA, înseamnă Ion Alecsandrescu, înseamnă Lăcătuș, Balint, Hagi, Boloni, Belodedici, Iordănescu, Emeric Jenei, Pițurcă, Iovan, Tudorel Stoica șamd. Pentru mine, Ghencea înseamnă “Templul fotbalului românesc”. Înseamnă meciuri în cupele europene cu Anderlecht, Valencia, Juventus, Villareal, Galatasaray, Lens… Înseamnă devotament, istorie, amintiri, pasiune. Înseamnă ACASĂ! Nu voi uita niciodată mocirla de la meciul cu Valencia sau zăpada de la meciul amânat cu Villareal, când eram îmbrăcat doar cu trening și aproape degerasem. Nu voi uita niciodată că peluzele strigă Steaua, iar tribunele Victorie. Nu voi uita niciodată turnicheții sau scările stadionului deja învechit din punct de vedere fizic. În sufletul meu, Ghencea nu va îmbătrâni niciodată. Pe Ghencea nu vine niciun sămânțar să îmi arate biletul, spunând că i-am ocupat locul. Pe Ghencea va ninge, va ploua, va fi viscol, dar inima mea va rămâne întotdeauna acolo, bătând mai tare și mai tare. Ghencea este locul unde am învățat ce înseamnă Steaua. Acolo am mers la primele meciuri (4-1 cu Dinamo, 3-3 cu Rapid, 5-0 cu Craiova, 5-1 cu FC Național, 1-2 cu Zeleznik etc), acolo am auzit pentru prima oară expresia “Semințe de dovleac și floarea soarelui avem, băieți”, acolo am învățat să mă bucur așa cum simt, așa cum doar pe Ghencea o pot face. În concluzie, Steaua – Dinamo trebuie OBLIGATORIU să se joace în Ghencea.

Scară către frumusețe

Ne naștem înconjurați de idealuri, concepte și prejudecăți. Creștem și ne maturizăm avându-i ca exemple pe cei din jurul nostru – cel mai adesea, părinții. Ni se spune încă de mici că trebuie să ne îmbrăcăm frumos, să ne aranjăm, să avem grijă cum ne comportăm, cum mâncăm sau bem, cum vorbim… Ni se spune că înfometarea este bună – bineînțeles, nu pe șleau, ci prin intermediul emisiunilor televizate, revistelor, reclamelor stradale șamd. Ni se spune că sacrificarea tenului pe termen lung pentru rezultate imediate este bună – din nou, pe căi indirecte. Ni se spune că puloverul făcut cu dragoste de mama sau de bunica nu este la fel de frumos și nu ne avantajează la fel de mult precum cel dintr-un magazin de fițe – pardon, un magazin cu renume, de unde își cumpără haine oamenii care se respectă -, dar nu ni se spune faptul că puloverul bunicii este mai călduros sau mai bine cusut, sau că a fost folosit același material, doar că diferă etichetele. Ni se spune că nu arătăm bine dacă nu ne asortăm pantalonii cu cămașa sau pantofii. Ni se spune că o femeie trecută de anii tinereții dar care se respectă trebuie să investească în aspectul său, să se mențină tânără. Mai bine ni s-ar spune să facem sport…

Nu ni se spune că ochii unei femei sunt infinite oceanuri de mistere. Nu ni se spune că un zâmbet oferit cu drag poate înfrumuseța viața oricui. Nu ni se spune că ne naștem goi și că ajungem post-mortem să ne lepădăm până și de piele, că nu putem lua nimic cu noi în pământ. Nu ni se spune că frumusețea are legătură cu educația, bunul-simț sau umanitatea. Nu ni se spun multe, căci altfel nu ar mai fi nevoie să urcăm scări. Dacă am ști adevărul, am rămâne jos și am fi mulțumiți de noi înșine. De ce am avea nevoie să ne iubim așa cum suntem?! Trebuie să vrem mai mult, nu? Să visăm, să căutăm, să luptăm pentru idealuri plastice, după care să murim ca toți ceilalți, în mod egal, dar un pic mai fericiți… Așa o fi!…

Pretenții la tron

De azi înainte, eu domnesc! :))

Sâc, tu ți-am luat locul! 😀

Gând XCVIII

Trăiește! Ei bine….acum poți muri!

%d bloggers like this: