George Bacovia – A bătut vântul (poezie în proză)

A bătut vântul… Frunzele cad peste noi și peste ziare. Am plecat de pe o alee fără bănci; trec singur pe lângă bazinuri de piatră părăsite, și, de la sfârșitul parcului, privesc câmpia nesfârșită peste care se lasă corbii și vântul părăsirii.
Îmi amintesc de romane pasionale, în care eroii se împușcă, sau se otrăvesc, se spânzură, se aruncă în mare, sau înaintea trenului.
E trist. Frunzișul e galben și sunt și frunze roșii ca pete de sânge; dacă vrei să rămâi pe gânduri pe aceste alei de toamnă, e prea mult mister și nu e nimeni să râdă, sau să te plângă.
Numai poeții redau în câteva strofe aceste stări de melancolie și numai ei ne amintesc de tăceri și singurătăți…
În drum, spre oraș, m-am gândit la descrieri care sfârșesc cu speranțe de viitor. La colțul unei străzi așteptau mai mulți un tramvai; pe bulevarde mari, vântul duce repede praful și frunzele, până departe…
E toamnă… cu tramvaiul am ajuns la celălalt capăt al orașului; pe aici sunt cazărmi și fabrici. Am rătăcit și pe aceste străzi, ca prin marginile unui oraș de provincie; pe maidanele goale se lăsau corbii, iar zarea era închisă și rece. Pe o stradă din acele locuri, am intrat în grădina unui restaurant, unde am stat mai mult pentru un vin nou care era și bun, pe când un gramofon cânta într-o cameră a acelui local.
Un tânăr elegant, cu floare la reverul hainei, un fel de nebun distractiv, sprijinindu-se în baston, privea la consumatori cu mișcări leneșe din corp. Întru târziu i se făcu semn să ia loc la o masă. Acest nebun mânca și cânta după gramofon și din când în când se ducea la masa ofițerilor pentru a se recomanda, ceea ce făcea o plăcere deosebită doamnelor… Gramofonul cânta, când ca o fanfară, când cântece populare din voce; era totuși liniște, izolare, iar vinul dădea visări că sunt și mai singur…
Spre seară, am luat în oraș câteva cafele într-un local plin de lume, printre care se distingeau câțiva poeți, câțiva artiști – vor apărea desigur în toamna aceasta câteva reviste literare cu scriitori de talent cu o notă nouă în poeme mici, sau cine știe în ce fel…
Plouă încet; cafeneaua e și mai plină, și, când se face tăcere, se aude cum cade ploaia încet, care predispune la somn… Noapte.
Pe asfaltul ud, se răsfrâng luminile felinarelor și trec umbre de trăsuri și de oameni… pare o carte cu îngeri, demoni, stele, suflet și alte vedenii…
Câte întâlniri mai ieftine, sau scumpe, rămân în urmă, și câte grădini plouate, cu parfum de toamnă, până spre casă…

~ by Crisego on February 21, 2014.

12 Responses to “George Bacovia – A bătut vântul (poezie în proză)”

  1. O imagine a la Mircea Elliade privind o comunitate de oameni la inceput de secol . Interesant insa….nu uita ca scripta manent doar daca-i pe hartie , asa ramane doar in memoria calculatorului , poate si-n memoria celor ce-ti viziteaza blogul dupa care….volant ! Solutia este sa incerci sa publici deoarece nici macar Bacovia n-a fost cunoscut decat , dupa ce-a publicat poeziile sale . Totusi chiar crezi ca mai inghite cineva galusca cu ” tanarul trist { ” un mort frumos cu ochii vii ” , vorba lui Eminescu } ,ce vorbeste doar despre tristetze si iubite pierdute ? Acesta poate fi cel mult o modalitate { vad ca inca tine figura ! } de agatzat femei dar altminteri….

    • Legat de ultima parte a comentariului, nu am de ce sa folosesc articolele de genu ca pe o metoda de agatat, din moment ce sunt fericit alaturi de femeia pe care o iubesc. Pur si simplu imi place tumultul sufletului, imi place sa vorbesc, sa scriu, sa citesc si sa urmaresc filme despre chinuri sufletesti, despre trecerea de la extaz la agonie si tot asa… E doar o “placere mai ciudata”, o inclinatie catre tristete, vid, neant, moarte. Repet, doar artistic vorbind. Si Cioran era de exemplu (din ce am auzit/citit) un om foarte vioi, dar avea ganduri legate de suicid in scrierile sale si asa mai departe…

      • Ai auzit matale ca Emil Cioran s-ar fi sinucis ? El lansa gandurile sinucigase in articolele sale sau in conferinte iar de pus in practica …le puneau cei ce credeau ca -i inteleg mesajul : dorinta d e evadare din cotidian , dorinta d e evadare din lumea ca-l scarbea pur si simplu pe el care , s e credea deasupra tuturor prin intelectu-i stralucit . De aceea a si cochetat cu legionarii cu ideile lor deoarece aia erau cantonati pe cultul mortii .Probabil ca s-ar fi inteles perfect cu , Constantin Crisan acela caruia i- a fost publicat ” Eseu despre moartea viguroasa ” la doar cateva zile d e la moartea sa .Pe d e alta parte , atunci cand vorbesti despre ” tumultul sufletului “….iarta-ma dar in conceptia mea asta inseamna doar imagini vesele , primavaratice si-n nici un caz bacoviene ! Ce daca esti ” fericit alaturi d e femeia pe care-o iubesti ” ? Monogamia nu este starea naturala a omului { orice ar spune amicul Teonymus } deci …raman la parerea mea si chiar te sfatuiesc s-o adopti daca chiar n-ai avut-o in minte : a fost si este in continuare o excelenta metoda de agatzat femei ! 😎

      • Vorba multa, saracia omului, scuza-ma! Nu ai de unde sa stii ce simt si de ce scriu asa. Iar faptul ca imi pui in carca diverse mentalitati sau motive pentru care spui tu ca scriu, e un fel de jignire.. 1. Nu scriu ca sa agat. 2. Da, Cioran a lasat gandurile sinucigase pe hartie. Nici nu am zis ca s-ar fi sinucis, ci doar ca a scris despre asta. 3. Cum poate insemna tumultul ceva vesel? Doamne fereste!… In fine, este conceptia ta. Si nu in ultimul rand, nu mi se pare o mandrie sa NU fi monogam.. In fine, accept criticile si respect parerile altora. Raman la ceea ce am spus: Imi place sa fiu dramatic/nebun etc in exprimare, in actiunile “artistice”, dar asta nu inseamna ca sunt asa si in viata cotidiana, personala. Cum ziceam, vorba lunga, saracia omului. Nu are rost sa o lungesc prea mult. O seara placuta!

  2. Te-ai suparat degeaba !

    • Nu e vorba de suparare. E vorba ca nu imi place sa fiu etichetat fara macar sa fiu cunoscut. Nu doar fiindu-mi citite niste articole, care la urma urmei nu spun nimic despre mine omul. Poate ca nu imi place sa fiu ordinar, nu? Scrisul e unul din putinele lucruri care imi ofera libertate completa, de ce sa nu profit de asta si sa scriu asa cum ma simt eu bine?… Daca ii place cuiva, ma bucur. Daca nu, nu ma supar, ca nu scriu ca sa impresionez fani, caci nu am fani.

      • Sa-nteleg ca nu scrii din toata inima ? Atunci pentru ce mai scri ? Doar pentru ati descarca refularile , angoasele ? De unde sti dumneata onorate Crisego ca-n ciuda ego-ului dumitale nu-mi place ceea ce scri ? Te supara faptul ca vine cineva ” un ordinar ” ca mine care fie-si exprima o parere rereritoare la mesajul scrierilor dumitale { parere poate …gresita } fie a-si da cu parerea asupra modalitatii dumitale de a exprima acele ganduri , refulari , angoase { mai toti marii scriitori asa au inceput prin deversarea gandurilor } eventual a scopului lor si-ti deschide o fereastra asupra lumii ? Fireste eu n-am d e unde sti in c e fel d e lume traiesti dumneata insa ma indoiesc d e faptul c a lumea dumitale este exclusiv virtuala . Daca o critica nevinovata din partea unui ” ordinar ” { pe care-l poti baga extrem d e simplu in…spam 😉 } te supara …ce te vei face daca in locul alora care-ti ” lauda ” creatiile virtuale acum si te ridica in slavi va venii un critic adevarat ….un Manolescu sau Andrei Serbanescu Lavinia Dumitrascu …ca sa nu mai vorbesc despre…. 😉 Tudor Vianu 🙂 🙂 🙂 ?! Si pentru a te lamurii referitor la chestia cu folosirea scrisului ca metoda de agatzat , Eminescu era lesinat dupa Veronica Micle si cu toate astea n-a pregetat sa scrie ” Atat d e frageda ” pentru Mite Kremitz 😎 😉 !

      • Iti inteleg punctele de vedere si iti dau dreptate in mare masura, nu doar ca le respect. Nu se pune vorba sa nu scriu din inima, ci uneori, pe langa ceea ce scriu cordial, mai scriu si cognitiv, cu mintea mea plecata uneori pe tarla. Atunci cand nu scriu din suflet, ceva adevarat despre mine sau ceva ce stiu ca s-a intamplat sau se intampla, scriu imaginativ, elucubrez pentru exercitiul meu propriu, imi place sa ma joc cu cuvintele. Descriu posibile stari, nu neaparat ale mele, dar care exista si in viata reala a multor oameni. Glumind putin, poate ar fi trebuit sa ma fac psihiatru😀 Repet, nu am nimic cu tine, ci doar m-a deranjat pe alocuri atitudinea, care mie mi-a inspirat un fel de atac. Poate ma insel, iar in acest caz imi cer scuze. Mi s-a intamplat sa mai dau aici pe blog de o persoana care imi comenta articolele sub diverse pseudonime(eu ii stiam ip-ul oricum, nu ma pacalea) si care imi lua cu ghilimele fiecare paragraf in parte si il diseca, ajungand chiar la penibil, din discutii simple ajungand sa faca teorii abstracte sau eu mai stiu ce. Nu am de ce sa te adaug la spam, ti-ai spus doar niste opinii, pe care, repet, le respect. Si repet (cam mult ma repet:D), daca nu e ceva cordial, din suflet, inseamna ca este un exercitiu al mintii mele. Dar nu vreau sa se creada ca este un fals.

  3. Onorabile Crisego …eu sant acelasi tip care-l deranja pana de curand pe Teonymus si care a avut placerea sa ti s e adreseze inclusiv dumitale , ma mir ca nu ti-ai dat inca seama . Departe d e mine gandul de a supara pe cineva prin aciditate sau ironii gratuite sau grosolanii d e orice fel , pur si simplu ma bucur atunci cand cunosc oameni atat d e diferiti ca varsta sau nivel d e pregatire si , chiar daca-i vorba doar d e cunostiinte virtuale incerc sa dialoghez cu ei { din aceste dialoguri eu am multe d e invatat deoarece inca n-am ajuns sa detin adevarul absolut } , incerc sa mentin relatia de respect si evident de amicitie …chiar daca nu cunosc omul respectiv face to face . Asta-s eu : ergo sum qui sum !

    • Sincer, nu am urmarit discutiile lui Teonymus cu tine, asa ca nu stiu, nu vorbesc🙂 Respect aceasta atitudine insa! Suntem liberi si este recomandat sa spunem ceea ce avem de spus, franc, atunci cand simtim nevoia. Poate m-am suparat si eu un pic cam repede, intelegand altceva decat ar fi trebuit din ceea ce era de fapt..

      • Vorba lui jupan Dumitrache : ” Ale tineretii valuri ” 😎 deci chiar este normal s a te superi , insa de acum …chiar nu mai ai voie sa te superi deoarece , daca ti-am aflat identitatea { absolut din intamplare si-n urma unui click dat aiurea dar cu noroc }, daca ti-am aflat cine-ti sant inaintasii eu cel putin te consider un tip extraordinar iar daca eu te consider asa …apoi asa este ! Iti doresc o seara cat mai buna in continuare si….lasa-ti barba onorabile , lasa-ti barba ! Unde ai mai pomenit dumneata ” un poet nebun si tandru ” … fara barba ?????? 😎

      • :)))) Multumesc frumos! Nu stiu, probabil ca eu sunt mai original, nu?😀 Primul poet nebun si tandru fara barba :)) Barba zgarie=))

Your opinion counts

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: