Ne vom reîntâlni cât de curând, iubito!

Azi m-am trezit destul de devreme. Nu am mai putut dormi, căci am auzit-o toată noaptea strigându-mă. Avea aceeași voce caldă și molcomă, iar lacrimile m-au năpădit la fel ca acum patru ani pe patul ei mic și alb… M-am ridicat din pat și am plecat să o vizitez. Îmi este atât de dor! Pe drum, merg parcă fugind, iar sufletul mi se zbate ciudat, ca și cum aș ști că ea mă așteaptă. că nu trebuie să întârzii. Intru pe poarta de metal negru-nocturn și încep să-mi târăsc emoționat tălpile grele peste covoarele de frunze parcă și ele obosite, ce au renunțat parcă și să mai foșnească.

Am ajuns! Of, mă așez ușor lângă ea și încep să-i vorbesc. Îmi imaginez că este una dintre serile noastre și că mă întreabă ce am mai făcut, cum mi-a fost… Îi povestesc înecându-mă, plângând ca un copil. Privirea mi se-ndreaptă către poza ei – încă refuz să cred că doar de acolo îmi mai zâmbește astăzi… Are un zâmbet atât de frumos! “Iubita mea, sunt aici, uite! În seara asta adormim îmbrățișați! Mi-a fost atât de dor de tine!”… Îmi răspunde doar vântul ce mătură praful și câteva frunze uscate… “Știu că nu vei mai veni acasă, iubita mea! Știu… Dar stai liniștită, căci simt… nu mai am nici eu mult! Voi veni și eu acolo lângă tine cât de curând, iar atunci… atunci vom fi din nou împreună, pentru totdeauna, iubito! Așteaptă-mă cuminte și nu plânge, te rog! Te iubesc!”, i-am spus într-un final, înghețat și veștejit. Am sărutat pământul ce-o îmbracă astăzi și m-am ridicat cu greu, dorind parcă să mă îngrop și eu acolo, să nu mai plec niciodată… Mi-am târât din nou pașii beți peste frunzele schilodite și reci, depărtându-mă câte un pic de ea… Mă simt mai singur ca niciodată…!

Mă voi întoarce! Cât de curând! Pentru totdeauna! “Îți promit, iubito!”….

~ by Crisego on February 22, 2014.

10 Responses to “Ne vom reîntâlni cât de curând, iubito!”

  1. E foarte trist … si-mi amineste de momentul cand am pierdut o persoana iubita, de faptul ca am suferit si-am crezut ca nu-mi va trece niciodata, ca nu voi trece niciodata peste… si-a durat un an, si dupa un an am inceput sa-mi revin usor. Dar nu se uita niciodata iar cicatricile raman. In astfel de momente te ajuta credinta, Dumnezeu…

    • De uitat, nu uitam niciodata. Uneori nici macar nu ne impacam cu ideea. De cele mai multe ori, invatam sa supravietuim cu ideea ca nu mai este acea pesoana…

  2. E imaginatia sau e real?

    • Imaginatie. Dar sentimentele transpuse aici sunt sentimentele pe care le-as avea eu intr-o asemenea ipostaza. Cand construiesc astfel de povesti, de dragoste, ma gandesc la povestea pe care o traiesc eu intai, pentru a avea cuvintele necesare…🙂

  3. Ma sfasie cuvintele tale

  4. Onorabile…pentru varsta dumitale , esti mult prea trist chiar daca-i vorba doar despre imaginatie !

    • Imi place sa vorbesc despre tristete. Asta nu ma face trist!

      • Am facut marea gresala de a asocia imaginea de la avatar , crezand ca reprezinta figura dumitale cu….ego . Este ingrozitor atunci cand tinerii vorbesc despre tristete si mai ales cand le place asta . Daca totusi esti un tip plin de veselie …cu atat mai bine , respect !

      • Eu sunt cel din avatar!🙂 Ma consider un om ca oricare altul, normal, cu stari si stari. Doar ca uneori o mai iau eu razna, din pura placere personala de a fi diferit si de a nu fi inteles de toata lumea😀 Macar sa nu fiu banal🙂

Your opinion counts

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: