Lacrimi și sfinți

“La Judecata de Apoi se vor cântări numai lacrimile.” – Emil Cioran (“Lacrimi și sfinți”)

Mă gândesc tot mai adesea că avea dreptate… Cum poți tu, om ce ai trăit o viață întreagă în puf roz și nu ai cunoscut suferința, regretul, remușcarea, sfâșierea lăuntrică, să ceri să fii acceptat în Paradis? Paradisul este al celor ce suferă, al celor ce cunosc tristețea, al celor ce învață în întuneric valoarea luminii.

Presupunând prin absurd că ajungi în fața ultimei uși și ești întrebat câte lacrimi ai vărsat în viața ce ai trăit-o pe Pământ, ce vei răspunde? Vei spune că nu ai plâns niciodată? Vei spune că ai fost mereu fericit? Atunci ce cauți acolo? Acolo este loc de odihnă, nu discotecă. Acolo este recompensa pentru munca depusă aici, acolo îți tragi sufletul, acolo se alină sufletele. Ce să alini tu, dacă sufletul tău nu a plâns niciodată?…

În concluzie, oameni buni, bucurați-vă de fiecare clipă, inclusiv de clipele în care vărsați lacrimi grele și reci. Toate astea se adună, iar într-o bună zi veți fi răsplătiți. Suferim cu un scop, iar acela nu este de a găsi leacul împotriva suferinței.

(PS: Din cele spuse mai sus nu trebuie să deducem faptul că cei pururea fericiți se vor bucura de o ședere în locuri mai “fierbinți”, mai la subsol….)

~ by Crisego on March 10, 2014.

8 Responses to “Lacrimi și sfinți”

  1. Aia de la PS …aia chiar mi-a placut insa…este vorba doar despre o presupunere nu despre o certitudine !

  2. dar ce valoare are fericirea, dacă te poți bucura de ea doar în moarte? și dacă momentele de pe acest pământ sunt toate pătate de lacrimi și durere, iar moartea oferă alinare, atunci de ce mai trăim? pentru că sperăm într-un viitor mai bun… ? oare mai există așa ceva? nu e de ajuns să suferi până la un anumit moment și apoi să decizi că nu mai vrei? sau așa ajungi în cazan și te arzi?
    sau poate că nu e nicio ușă. poate că nu e nimic dincolo. poate că doar dispărem, atunci cu ce ne mai alegem?

    • Atata vreme cat suntem fericiti aici jos, ca urmare a suferintelor peste care am trecut, totul e ok. Oricum, banuiesc ca e imposibil ca un om sa fie fericit toata viata… Deci, e ok sa fim feritici jos, dar fericirea trebuie sa ne-o castigam. Despre asta e vorba… Ne-o castigam cu lacrimi, cu obstacole…

      • și câteodată trecem de unele obstacole și dăm peste altele. vânăm o fericire care fuge de noi.

      • Toate au un scop… vanam fericirea, dar poate ca nu ne este dat sa o gasim aici. Unii dintre noi nu o gasesc aici… Sau, o gasesc, dar nestiind cum arata, trec pe langa ea… iar alta nu mai gasesc, aceea fiind singura…

      • poate că nu ne e nimic dat. poate că nu există soartă și dumnezei. poate că trebuie să facem noi totul. poate că ne ținem viețile în mâini, așa, simplu.😀

      • 😀 Poate! We wouldn’t know!

Your opinion counts

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: