Lacrimi și sfinți

by Crisego

“La Judecata de Apoi se vor cântări numai lacrimile.” – Emil Cioran (“Lacrimi și sfinți”)

Mă gândesc tot mai adesea că avea dreptate… Cum poți tu, om ce ai trăit o viață întreagă în puf roz și nu ai cunoscut suferința, regretul, remușcarea, sfâșierea lăuntrică, să ceri să fii acceptat în Paradis? Paradisul este al celor ce suferă, al celor ce cunosc tristețea, al celor ce învață în întuneric valoarea luminii.

Presupunând prin absurd că ajungi în fața ultimei uși și ești întrebat câte lacrimi ai vărsat în viața ce ai trăit-o pe Pământ, ce vei răspunde? Vei spune că nu ai plâns niciodată? Vei spune că ai fost mereu fericit? Atunci ce cauți acolo? Acolo este loc de odihnă, nu discotecă. Acolo este recompensa pentru munca depusă aici, acolo îți tragi sufletul, acolo se alină sufletele. Ce să alini tu, dacă sufletul tău nu a plâns niciodată?…

În concluzie, oameni buni, bucurați-vă de fiecare clipă, inclusiv de clipele în care vărsați lacrimi grele și reci. Toate astea se adună, iar într-o bună zi veți fi răsplătiți. Suferim cu un scop, iar acela nu este de a găsi leacul împotriva suferinței.

(PS: Din cele spuse mai sus nu trebuie să deducem faptul că cei pururea fericiți se vor bucura de o ședere în locuri mai “fierbinți”, mai la subsol….)

Advertisements